Cine e constructorul casei sufletului vostru?

0
142

casa sufletuluiAvem libertatea de a alege ce fel de oameni dorim să fim: oameni cu un suflet frumos, cu o inimă curată în care sălăşluieşte Bunul Dumnezeu, sau oameni cu suflet rău şi o inimă plină de murdăria patimilor noastre în care şi-a aşezat tronul, împăratul răutăţilor şi al necurăţiilor.

Alegerile noastre ne pot influienta viaţa în bine sau în rău. Dacă alegi să îi slujeşti Bunului Dumnezeu, dacă Îl alegi pe El să îţi fie ,,Constructorul’’ sufletului tău, cu siguranţă acesta va fi clădit frumos, casa sufletului va fi mare şi încăpătoare pentu infinita iubire de Dumnezeu şi semeni, va avea ferestre mari să intre lumina, va fi atât de spaţioasă, încât vor sălăşlui în pace toate virtuţile teologice: iubirea, nădejdea, credinţa, dar şi virtuţile morale: smerenia, răbdarea, sinceritatea, blândeţea, bunătatea, milostivirea, curajul, modestia, cinstea, dreptatea, pacea, adevărul, liniştea, etc. Toate acestea vor convieţui în casa sufletului cu dragoste, se vor sprijini una pe alta şi vor dăinui în pace, pentru veşnicie, fiindcă cămara sufletului a fost construită cu trăinicie şi măiestrie şi nu se va dărâma niciodată, indiferent de vremurile aprige în care se aude şuieratul patimilor şi ale păcatelor noastre. Şi cheia acestei case a sufletului nostru va fi încredinţată iubirii, virtutea care deschide mereu toate uşile ferecate ale oricărui suflet. Când iubirea bate la uşa sufletului nostru trebuie poftită înlăuntru cu multă bucurie, trebuie să i se ofere un loc de cinste şi trebuie rugată să rămână mereu oaspete drag în casa inimii şi a sufletului nostru. Dacă nu o primim cu dragoste şi o alungăm, uşa sufletului nostru va fi deschisă pentru patimi şi păcate şi toate virtuţile care sunt prietene și surori cu iubirea, ne părăsesc şi ele casa, lăsând-o pustie şi urâtă.

Dacă alegem să slujim împreună cu domnul cel rău, dacă îi vom căuta prietenia, casa sufletului nostru se va dărâma sub forţa răutăţilor noastre: a mândriei, a urii, a egoismului, a invidiei, a minciunii, a urâtului, a slavei deşarte, a iubirii de sine şi de plăceri lumeşti, etc. fiindcă nu au fost folosite cuiele iubirii, ale nădejdii şi ale credinţei, ci cuiele mâncate de rugina păcatelor noastre, fiindcă nu a fost folosit cimentul dragostei care este liantul tuturor cărămizilor casei sufletului nostru. Dacă nu a fost folosit cimentul dragostei de Dumnezeu şi semeni, ci doar ciment de proastă calitate, cimentul urii şi al răutăţii noastre, atunci toate cărămizile casei sufletului nostru se vor prăbuşi spre bucuria celui rău, cu care ne-am împrietenit la cataramă şi care ne-a vândut acel ciment de proastă calitate, înşelătoria, minciuna şi viclenia fiind punctele tari ale acestuia.

 Trebuie să avem grijă din timp, ce fel de casă ne vom zidi, fiindcă nu ştim cât va fi viaţa noastră, fiindcă nu ştim când va trebui să părăsim această lume, pentru lumea de dincolo. Şi acolo o să fim cercetaţi ce fel de casă a sufletului ne-am construit  de-a lungul vieţii noastre şi pe cine am ales să ne fie constructorul şi tâmplarul acesteia. Dacă aceasta este o casă dărâmată, plină de mizeria patimilor noastre, nu o vom mai putea repara, nu o vom mai putea reconstrui, pentru că ni s-au oferit destule şanse de-a lungul timpului şi noi nu le-am fructificat. Ni s-au oferit de 70 de ori câte 7 şanse de a reconstrui casa sufletului nostru prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a  Împărtăşaniei. Ni s-a oferit şansa să Îl chemăm pe Domnul iubirii să ne zidească o casă a sufletului trainică şi frumoasă în care  să-şi aşeze tronul Împărăţiei Sale. Casa sufletului nostru putea fi Împărăţia Lui Dumnezeu, putea fi Raiul plin de frumuseţi neasemuite și nu templul în care şerpuieşte diavolul cu slugile lui.

Dar cum ne-am lenevit să construim ceva trainic şi frumos, cum ne-am lenevit să ne învrednicim de darurile Harului Sfânt, vom avea casa sufletului dărâmată pentru veşnicie. Degeaba vom regreta lenea, necredinţa, indiferenţa noastră, fiindcă nimic nu se mai poate schimba. Aşa că trebuie să alegem să ne fie ,,Constructorul’’ sufletului nostru, Bunul Dumnezeu, care va zidi acest suflet trainic şi solid, să reziste o veşnicie, pentru că vom regreta amarnic în viaţa de dincolo,  vom regreta că ne-am construit casa sufletului depozitând în ea nu tot ceea ce e mai bun, că ne-am constuit o casă a sufletului şubredă şi tare mult ne-am dori să o putem reface din temelii, dar nu ne vom mai putea întoarce să zidim nimic.

 Să luăm aşadar aminte cum vom bate în fiecare zi un cui, cum vom aşeza o scândură, cum vom zidi cărămizile, cum vom pune acoperişul casei sufletului nostru. Viaţa noastră e întocmai cum ne-o clădim, alegerile noastre de fiecare clipă zidesc casa în care vom locui în Viaţa de Apoi. Să nu uităm că tot ce construim ne reprezintă, să nu uităm că vom regreta amarnic, fiindcă pentru câţiva ani petrecuți pe pământ după voia noastră în care puteam să ne construim un palat duhovnicesc dar în care ne-am construit o cocioabă a sufletului, vom petrece mereu în viaţa veşnică lipsiţi de bucuria unei locuinţe frumoase, plină de iubire, lipsiți de bucuria și frumusețea Raiului şi ne  vom zice: „Vezi ce ai pierdut? Prost am mai fost şi păcătos am mai fost, rău şi nebun am mai fost! Cum am făcut numai voia trupului cel de ţărână, a cărnii aceleia pe care o mănâncă acum viermii în pământ, şi cum am pierdut eu aceste frumuseţi care nu sunt pentru o mie de ani, nici pentru milioane de ani, ci pentru veşnicie!”. Şi-ți pare foarte rău. Iar îngerul de la botez îți spune: „Suflete, de câte ori îţi spuneam eu ţie: lasă păcatul, părăseşte fumatul, beţia, înjurătura, desfrânarea, furatul – şi nu m-ai ascultat! Iată că de acum ai pierdut aceste frumuseţi, de care nu te-ai făcut vrednic. (vezi Arhim. Ilie Cleopa)

 Pr. D. Păduraru a spus foarte frumos așa: ,,cel care crede, zideşte temeinic şi pe temelie de piatră casa sufletului său. .Această casă o zidim doar prin împlinirea poruncilor divine. Suntem mustraţi de Mântuitorul pentru superficialitatea de care dăm dovadă. El ne întreabă: De ce-L numim “Dumnezeu şi Părinte”, dacă nu facem ceea ce El ne învaţă? Noi ne mustrăm copiii când nu sunt ascultători, însă nu ar trebui să simţim mustrarea Lui Dumnezeu când ne abatem de la poruncile Sale? Când construim, zidim cu nădejdea în ajutorul Lui Dumnezeu. Unde nu mai răzbim cu propriile forţe, vine Milostivul Dumnezeu şi ne întăreşte. Casa sufletului o zidim din rugăciuni şoptite, muiate în lacrimile sincerei spovedanii; ca armătură folosim smeritele metanii, iar ca acoperiş aşezăm faptele cele bune.’’

 Să ne rugăm așadar Bunului Dumnezeu să ne ajute să nu ne dorim a ne construi aici palate pe pământ, care sunt vremelnice și trecătoare, să nu punem accent pe partea materială a vieții noastre, ci pe partea spirituală a acesteia, să ne ajute să imităm pe creștinii adevărați, modele de credință și virtuți, care își construiesc un adevărat univers spiritual în interiorul lor, o casă a sufletului trainică și frumoasă în care domesc doar virtuțile morale și crestine, în care Duhul Sfânt e prezent în orice clipă din zi și noapte. Să ne curațim și noi casele de paianjenii, de praful și mizeria patimilor noastre, să lăsăm lumina să intre din belsug prin ferestrele sufletului nostru, să aerisim mereu această casă, sa lăsăm doar soarele iubirii, al rug[ciunii, al smereniei să ne încălzească cămara inimii noastre. Să p[zim cu strășnicie ușile încăperilor sufletului nostru, să nu lăsăm oaspeții nepoftiți să intre în ele, să nu lăsăm ca această casă a sufletului să fie ca un ogor plin de buruieni și de neghină. Să ne construim o casă a sufletului în care doar bucuria Duhului Sfânt sa fie prezentă, și nu tristețea, deznădejdea, singurătatea, să avem doar oaspeți dragi pe Bunul Dumnezeu, pe Maicuța Domnului, pe Sfinți și Toate Puterile Cerești, care aduc lumină, caldură, frumusețe în casa sufletului nostru, care ne vor ajuta să avem trainică și solidă această casă în care vom petrece o veșnicie împreună cu îngerii din ceruri. Să nu lăsăm cumplitul diavol să ne fie oaspetele nostru permanent în casa sufletului nostru, să îl alungăm, să închidem toate ferestrele și toate ușile sufletului, să nu aibă pe unde pătrunde nicicând în casa noastră.

Să alegem să ne fie constructor al casei sufletului nostru pe Bunul Dumnezeu și nu pe cumplitul și urâciosul diavol, care ne păcălește cu plăcerile vremelnice ale vieții acesteia trecătoare, șubrezându-ne și dărâmându-ne cămara sufletului nostru!

Cine e constructorul casei sufletului vostru? 

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ