Ceva pe conştiinţă…

0
34

Un om veni la preotul său, spunând că are ceva pe conştiinţă şi voieşte să se spovedească.

— Lucrul acesta, zise el, mă apasă pe suflet zi şi noapte şi nu-mi dă pic de odihnă.
— Dar ce este?
— Nu îndrăznesc să spun, părinte, este prea greu!
— Trebuie totuşi să te mărturiseşti, căci astfel nu vei avea odihnă şi pace.
— Am furat!!!
— Ce anume ai furat?
— O funie!
— Dacă e aşa, zise preotul, du funia înapoi la cel de la care ai luat-o, cere-i iertare, spunându-i că-ţi pare rău de ce ai făcut, şi totul va fi bine.

După câteva zile, hoţul veni din nou şi-i spuse preotului că nu-şi redobândeşte liniştea sufletească.

Preotul îi zise atunci:
— Mi-ai spus tot?
— Nu.
— Atunci spune-mi adevărul întreg!
— Apăi, continuă omul mărturisirea, era ceva la capătul funiei.
— Ce era?
— Era… era… o vacă!

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016