Cele mai frumoase povestiri din Biblie – Legământul cu Domnul

0
12

Pentru a defini legătura specială pe care Dumnezeu o stabileşte din pură bunăvoinţă cu omul, Biblia foloseşte imaginea unei învoieli, convenţii, alianţe între două părţi. Diferenţa faţă de relaţiile interumane este că cele două părţi nu se află pe acelaşi plan. Nici nu este o „alianţă“ împotriva cuiva.

Româna are, din fericire, cuvântul „legământ“, care accentuează inserarea în sfera sacrului. Elementul comun pe care această imagine îl valorizează este relaţia între două persoane, oricât de mare ar fi diferenţa dintre ele. Dumnezeu şi omul sunt de aceeaşi parte, dar nu contra a ceva, ci spre binele întregii omeniri.

În vechime, încheierea unei convenţii putea fi marcată de anu­mite ritualuri menite a-l lua pe Dumnezeu ca martor. De pildă, părţile contractante erau presupuse a trece împreună printre jumătăţile de animale; ideea ar fi: „ca ele să ajung dacă îmi calc jurământul“. Aici însă numai Dumnezeu trece, arătând că ini­ţiativa liberă, gratuită este numai a sa; omul este aşteptat să o primească în mod liber.

După aceste întâmplări, a fost cuvântul Domnului către Avraam, în vedenie, zicând: „Nu te teme, Avraame, Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta va fi foarte mare.“

Iar Avraam a zis: „Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? Iată, eu mă duc fără copii şi mai-mare în casa mea este Eliezer din Damasc.“ Şi a mai zis Avram: „Iată, nu mi-ai dat urmaş, şi un om din casa mea mă va moşteni.“

Şi, iată, a fost cuvântul Domnului către el zicând: „Nu te va moşteni acesta, ci acela care va ieşi din coapsele tale, el te va moşteni!“

Şi Domnul l-a scos afară pe Avraam şi i-a spus: „Priveşte către cer şi numără stelele, dacă le poţi număra.“ Şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta.“ Avraam l-a crezut pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.

Şi i-a spus: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau pământul acesta în stăpânire.“

Avraam a zis: „Stăpâne Doamne, după ce voi cunoaşte că-l voi stăpâni?“

I-a spus Domnul: „Ia-mi o juncă de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani, o turturea şi un porumbel.“

El a luat toate acestea şi le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a despi­cat. Păsări de pradă coborau asupra stârvurilor, dar Avraam le izgonea. Iar când soarele a ajuns la asfinţit, o toropeală a căzut peste Avraam şi, iată, spaimă şi întuneric mare au căzut asupra lui.

Şi Domnul i-a spus lui Avraam: „Să ştii bine că cei din seminţia ta vor fi străini într-o ţară care nu va fi a lor; ei vor fi robi şi vor fi asupriţi patru sute de ani. Dar şi pe neamul care îi va asupri Eu îl voi judeca şi după aceea vor ieşi de acolo cu avuţie mare. Tu te vei duce în pace la părinţii tăi, vei fi înmormântat la bătrâneţi fericite, iar la a patra generaţie ei se vor întoarce aici, căci nu va fi ajuns la culme ticăloşia amoriţilor până atunci.“

După ce a asfinţit soarele şi s-a făcut beznă, iată, cuptor de fum şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea. În ziua aceea a încheiat Domnul cu Avraam un legământ zicând: „Seminţiei tale îi dau pământul acesta, de la fluviul Egiptului până la fluviul cel mare al Eufratului.“ (Geneză 15,1-18)

“Cele mai frumoase povestiri din Biblie”, traduse din ebraică, aramaică și greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu. Editura Humanitas, 2003