Cele mai frumoase Pilde – Poarta Raiului

0
158

scara-catre-rai

Demult, a trăit un prinţ foarte bogat, care era însă şi foarte zgârcit. Nu ar fi dat niciodată nimic. Doar că, într-o noapte, a visat că murise şi ajunsese la poarta raiului. Acolo, Sfântul Petru i-a spus:

– Vino cu mine să îţi arăt unde vei sta de acum încolo. Şi au mers ei ce-au mers prin grădinile acelea minunate, până când, la moment dat, au ajuns lângă un palat mare şi frumos.

– A, a strigat tânărul prinţ, aici voi sta?

– Nu, în nici un caz.

– Dar, cine va sta aici?

– Aici va locui, după ce va muri, grădinarul tău.

– Cum se poate, el care nu are nimic, care e sărac lipit pământului, cum să merite el așa ceva?

– E, nu are grădinarul tău avere pe pământ, fiindcă tot ce câştigă împarte mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu strânge nimic, fiindcă dăruieşte, dar aici, uite câte a strâns! Tot ce vezi aici este rodul bunătăţii lui.

– Bine, şi atunci eu unde o să stau? -a mai întrebat nemulţumit prinţul.

– Uite acolo, în cocioaba aceea!

– Cum, în şandramaua aia?! Păi acolo sunt doar nişte scânduri prăpădite care stau gata-gata să cadă … cum să locuiesc în mizeria aia? E drept aşa ceva?

– Sigur că este drept – i-a răspuns Sfântul Petru! Ia gândeşte-te, ce ai dăruit tu: Nimic. Ce ai fi vrut să apară aici!? Dacă ai fi fost bun şi darnic cum este grădinarul tău, atunci ai fi avut şi tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar aşa… Tot ce vezi acolo este rodul zgârceniei tale…

În clipa aceea, tânărul prinţ s-a trezit speriat din visul său. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogăţii peste bogăţii, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu?

Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani şi, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preţ: recunoştinţa celor ajutaţi de el şi binele făcut. Aceasta era averea pe nimeni nu i-ar fi putut să i-o fure!

Înţelept ar fi ca şi noi toţi să procedăm aidoma prinţului din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune: „Nu rămânem decât ce ceea ce dăruim”.

„Pe calea binelui mai repede oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te.” (Sfântul Vasile cel Mare)

Din „Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe”, Leon Magdan. Editura Aramis – Patriarhia Română

LĂSAȚI UN MESAJ