Cel răbdător poate păstra cu adevărat pacea

0
333

asteptareAceste cuvinte înţelepte au fost rostite de Sfântul Efrem Sirul şi câtă dreptate a avut, fiindcă răbdarea e virtutea din care izvorăsc şi alte virtuţi: pacea, credinţa, iubirea, nădejdea, smerenia, etc.

Viaţa ne supune la multe teste, viaţa este un examen continuu de îndelungă-răbdare şi dacă nu trecem acest examen, dacă nu reuşim să luăm notă de trecere la această lecţie, atunci vom fi lipsiţi de pace şi linişte sufletească, mereu vom avea sufletele lipsite de bucuria ca rod al Duhului Sfânt, vom fi lipsiţi de iubire, de credinţă, vom fi lipsiţi de nădejde, vom fi lipsiţi de curajul de a lupta cu toate obstacolele ce se vor ivi pe drumul vieţii noastre.

Dacă suntem răbdători în necazuri şi ispite, dacă îl vom lua drept model de îndelungă-răbdare pe dreptul Iov, dacă vom fi următorii sfinţilor şi mucenicilor care au săvârşit toate faptele lor cu iubire şi răbdare, atunci inima noastră va fi izvor de pace dumnezeiască, pace pe care o aduce nădejdea în mila, iubirea şi purtarea de grijă ale Lui Dumnezeu. Dacă avem îndelungă-răbdare atunci în toate faptele noastre ne vom lăsa în voia Domnului şi când nu ne călăuzim după voia noastră, când nu le judecăm pe toate prin prisma judecăţii noastre omeneşti supusă greşelilor şi cârtelilor, atunci pacea ne inundă sufletul şi molipsim şi pe cei din jurul nostru cu ea, îi învăluim pe toţi cu mantia luminii, iubirii, bunătăţii, blândeţii, speranţei, nădejdii, înţelepciunii şi credinţei nestrămutate.

Dacă răbdăm cu smerenie şi iubire toate nedreptăţile, toate umilinţele, toate răutăţile, toată judecata, toată invidia semenilor noştri atunci suntem oameni iertători care şi-au luat drept model de iubire, smerenie şi iertare pe Iisus Hristos care cu infinită răbdare a luat asupra Sa toate neputinţele şi păcatele oamenilor şi a suportat umiliri şi loviri, batjocură şi moarte pe Cruce. Şi unde este iubire şi iertare este din belşug  pace sufletească. Dacă nu avem puterea de a ierta pe cei ce ne greşesc, pe cei ce au bătut cuiele judecăţii, clevetirii şi răutăţii în inima noastră, rănind-o şi îndurerând-o, atunci mereu vom avea mintea, inima şi sufletul pline de dorinţa de răzbunare, de dorinţa de a plăti cu aceeaşi monedă, de a răsplăti tot răul cu rău, toată suferinţa cu suferinţă, atunci mereu vom fi mânioşi, neliniştiţi sufleteşte şi vom alunga departe pacea din viaţa noastră.

Să ascultăm de Sfântul Ioan Hrisostom care a spus că: „mântuirea nu stă numai în faptul că nu faci răul, ci în faptul că rabzi răul bărbăteşte.“ Să ne amintim deci, că mântuirea noastră este condiţionată de puterea noastră de a răbda cu credinţă toate greutăţile vieţii, că mântuirea noastră constă în purtarea cu credinţă şi răbdare a Crucii noastre spirituale, că răbdarea noastră în faţa valurilor învolburate ale vieţii, este calea de lumină spre mântuire.

 ,,În necazuri, cheamă-Mă pe Mine zice Domnul şi-ţi voi ajuta ţie. În necazurile voastre veţi vedea prezenţa mea. Eu voi grăi prin răbdarea voastră care îi va uimi, şi-i va sili să Mă cunoască pe Mine.’’ Aşadar dacă vom răbda toate încercările vieţii cu bucurie şi răbdare, ne bucurăm de binecuvântarea lui Dumnezeu. şi Acesta ne va ajuta să păşim cu curaj şi credinţă peste marea înviforată a vieţii ca să ajungem la ţărmul nădejdii, la ţărmul păcii şi liniştii sufleteşti, pace care le va da duşmanilor lui Hristos o lecţie de credinţă adevărată, o lecţie de credinţă roditoare. Prin răbdarea de care dăm dovadă în necazuri ne vom asemăna cu sfinţii şi mucenicii care au răbdat cu bucurie, cu pace, toate suferinţele pentru dragostea lui Dumnezeu, care prin răbdarea lor în suferinţe au devenit vrednici mărturisitori ai lui Hristos, înmuind inimile împietrite de necredinţă şi chemând la Hristos pe cei ce nu Îl recunoşteau drept Dumnezeul şi Mântuitorul lor,  ,,căci mulţi tirani s-au îngrozit de răbdarea mai presus de fire a sfinţilor, şi au sfârşit prin a mărturisi şi ei pe Hristos, de asemenea cu acelaşi preţ al vieţii. Deci iată că răbdarea în încercări a sfinţilor are rostul iubirii de oameni a lui Dumnezeu’’. (Ierom. Arsenie Boca)

Dacă răbdăm cu credinţă toate lipsurile vieţii, dacă iubim simplitatea şi dacă nu avem sufletul legat de lumea consumeristă şi plină de tentaţii în care trăim atunci nu ne vom nelinişti inimile privind greutăţile zilei de mâine, atunci vom conştientiza cu pace în suflet că adevărata bogăţie a omului este sufletul său, că adevărata bogăţie a omului este inima în care şi-a făcut locaş Domnul răbdării, Domnul iubirii, Domnul păcii, Domnul luminii, Domnul Iisus Hristos. Dar ca să ne curăţim inima şi să ne-o facem locaş al tronului Împărăţiei lui Hristos, trebuie să ne învrednicim de virtutea răbdării, fiindcă fără răbdare nu putem învinge în lupta cu cel rău care e duşmanul iubirii şi păcii.

Pacea inimii este scopul războiului duhovnicesc şi cel mai puternic mijloc pentru a câştiga biruinţa în el. Pacea inimii este o mică împărăţie cerească în om pe care n-o putem cuceri decât fiind luptători smeriţi, răbdători şi viteji, mult iubitori, liberi faţă de tot ce e rău şi numai ţinând mâna inimii noastre spre mâna inimii Stăpânului Hristos, aşa cum a spus foarte frumos, arhim. Ioanichie Bălan. Iubirea, răbdarea, pacea ne ajută să urmăm calea ce duce la Hristos, ne ajută să ne îndumnezeim, ne ajută să avem o credinţă tare, o credinţă nestrămutată, ne ajută să oprim răul din noi şi din afara noastră şi să înmulţim binele şi bunătatea, ne ajută să ne învrednicim de darurile Harului Sfânt, ne ajută să ne împlinim scopul vieţii – dobândirea Sfântului Duh în viaţa noastră.

Neîncetate sunt împotrivirile vieţii, multe sunt tentaţiile lumii moderne şi consumeriste în care trăim, multă este dezordinea şi confuzia noastră lăuntrică, grea şi lungă ni se pare lupta pentru dobândirea păcii sufleteşti, dar trebuie să ne trudim neîncetat şi să ne înarmăm cu arma îndelung-răbdării, pentru că având aceasta armă puternică şi plăcută Bunului Dumnezeu, având această armă care sperie cumplit pe vrăşmaşul diavol, putem urca pe scara virtuţilor din treaptă în treaptă. Numai aşa putem să ajungem pe treapta cea mai înaltă a răbdării, dorindu-ne nedreptăţi, ocări şi alte suferinţe ca să ne asemănăm cu Hristos şi să-l urmăm cu iubire şi bucurie pe drumul  Golgotei Sale. Dar până să ajungem la treapta cea mai înaltă a răbdării şi păcii sufleteşti trebuie să trecem prin cele mai joase trepte ale acestora, care sunt aşa cum a spus Sfântul Teofan Zăvorâtul: ,,defăimarea de sine cu smerenie, considerându-te vrednic de toată ocara; înăbuşirea dorinţelor de răzbunare, ura faţă de orice gând de răzbunare şi altele asemenea’’.

Să fim răbdători în necazuri şi ispite ca să sporim în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, să fim răbdători în încercarea credinţei şi iubirii noastre, fiindcă răbdarea aduce cu sine fericirea veşnică, fiindcă răbdarea ne ajută să fim înţelepţi, să fim desăvârşiţi, întrucât doar cel răbdator poate păstra cu adevărat pacea, poate nădăjui la mântuirea lui şi poate ajuta la mântuirea altor semeni, fiindcă aşa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov: ,,dobândeşte pacea şi mii de oameni în jurul tău se vor mântui.’’

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ