Cel din urmă pas

0
19

Un necredincios spunea în faţa mai multor ascultători:
— Avem vreme să ne îndreptăm şi să ne pocăim, la bătrâneţe; de ce să ne grăbim?

Dar un ascultător înţelept îi zise:
— De unde ştim noi că vom ajunge la bătrâneţe? Cine ne asigură aceasta?! Să nu uităm că viaţa noastră are două căi: una care duce la fericire (la Rai) şi alta care duce la chinuri (la Iad).

Fiecare faptă bună a noastră este un pas pe care-l facem pe calea Raiului, iar fiecare faptă rea a noastră este un pas pe care-l facem pe calea Iadului.

Dar noi nu ştim deloc care va fi ultimul nostru pas, pentru că noi nu ştim clipa morţii noastre. De aceea trebuie să ne ostenim a avea paşi numai spre rai, adică să facem necontenit numai fapte bune, pentru ca nu cumva cel din urmă pas al nostru să fie pe drumul Iadului, pe drumul pierzării.

Toţi cei de faţă au dat dreptate omului înţelept şi cu toţii au rămas pe gânduri, hotărându-se fiecare în sinea lui să păşească numai pe drumul cel fericit al Raiului.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016