Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum?

0
627

Pe drumul vieții noastre de multe ori s-au ivit diverse obstacole, mai mici sau mai mari, pe care nu le-am indepărtat cu înțelepciune, cu răbdare, cu smerenie, cu pace sufletească, cu curaj, cu credința și nădejdea în mila și purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, ci le-am îndepărtat cu cârtire, cu nemulțumire, cu deznădejde, cu lene, cu mânie, cu necredință, ș.a.m.d.

intamplareNe-am mâniat de multe ori pe Domnul, fiindcă ni s-a părut că suntem prea încercați cu nevoi și ispite, ne-am mâniat că alții o duc mult mai bine decât noi, deși după părerea noastră nu meritau acest lucru. Am cârtit că ne-am săturat de atâtea și atâtea necazuri, am pus de multe ori întrebările: De ce mi se întâmplă mie, toate acestea, Doamne? De ce numai eu sunt atât de ispitită? De ce viața mea e o continuă luptă? De ce nu mai am niciodată liniște și pace sufletească? De ce mulți mă umilesc, mă nedreptățesc, mă folosesc, mă invidiază, mă mint cu zâmbetul pe buze? De ce e atâta egoism, atâta mândrie, răutate și falsitate în jurul meu? De ce nu e iubire și liniște, înțelegere și armonie în viața mea? De ce altora li se întâmplă doar lucruri bune în viața lor care este o continuă sărbătoare? De ce nu am și eu o viață fericită, lipsită de griji și de probleme? Nu-i așa că am pus mulți dintre noi astfel de întrebări?

Nu numai că am pus aceste întrebări, dar le-am pus și cu îndrăzneala asemănătoare tupeului, cu mânie, cu ură chiar, dar nu am pus și întrebarea: Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum? Ce lecții de viață trebuie să învăț eu, Doamne? Sunt repetentă la lecția credinței, la lecția iubirii și nădejdii? Mai am de învățat ca să iau notă de trecere și la lecția îndelung-răbdării, la lecția smereniei și lăsării în Voia Ta? Mai am de învăţat şi la lecţia simplităţii şi a modestiei? Nu mi-am însuşit nici lecţia prieteniei, compasiunii, solidarităţii? Foarte puţin am învăţat şi la lecţia cunoaşterii şi împlinirii poruncilor Tale? Mai trebuie să învăț și faptul că judecata mea nu e una corectă, că doar Tu știi ce e cel mai bine pentru mine, doar Tu știi de ce trebuie să trec prin anumite încercări și ispite? Aceasta vrei să-mi spui, Doamne? Vrei să-mi spui că nu prea îţi plac cârtitorii, nemulţumitorii şi plângăcioşii?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum? Vrei să-mi spui că nu trebuie să-mi urăsc crucea mea spirituală, că nu trebuie să doresc să tai din ea, că ea e cea care mi se potriveşte cel mai bine? Ce vrei să-mi spui, Doamne, că ai vrea să te urmez pe drumul Golgotei Tale şi să nu uit că şi Tu ai fost urât, umilit, batjocorit, că şi Tu ai băut din paharul durerii?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că merit uneori să fiu pedepsită prin îngăduirea în viaţa mea a unor încercări şi ispite, fiindcă m-am împotmolit în mocirla păcatelor şi fărădelegilor de tot felul, fiindcă nu cercetez şi cinstesc Biserica Ta, fiindcă nu împlinesc legea Ta, fiindcă mă numesc creştină dar duc viaţă de păgână? Vrei să-mi spui că slujesc la doi domni, şi Ţie şi lui mamona? Vrei să-mi spui că nu reuşesc deloc să persist în bine, fiindcă nu mă arunc în braţele iubirii Tale, fiindcă nu Te caut în orice clipă a vieţii mele, fiindcă evit întâlnirea cu Tine şi fiindcă nu Te vreau oaspete permanent în inima mea?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum? Că ar trebui să fiu mai curajosoasă în faţa necazurilor vieţii? Că şi aceastea îşi au rolul lor? Că aşa mă călesc şi devin mai puternică în faţa furtunilor vieţii, că aşa învăţ să înot în valurile înspumate ale încercărilor şi greutăţilor? Ce vrei să-mi spui, Doamne? Îmi spui că nu am credinţă nici cât un bob de muştar, că nu am credinţa care mută munţii din loc, că nu am nădejde că pe drumul vieţii mele, Tu îmi eşti mereu Prieten şi Tovarăş, că îmi trimiţi mereu îngeri păzitori care să mă însoţească pe cale?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că după orice furtună vine soare, că nu trebuie să ne tulbure atât de mult necazurile vieţii, fiindcă ele sunt trecătoare, fiindcă aşa ne testezi iubirea şi credinţa în Tine? Prin răbdarea şi păstrarea păcii noastre sufleteşti dovedim că am făcut din învăţătura Ta o învăţătură vie, dovedim că suntem fii ai luminii şi ai păcii, ai bucuriei ca roadă a Duhului Sfânt? Ce vrei să-mi spui, Doamne, că Tu nu ne vrei trişti şi depresivi, fără credinţă şi nădejde, ci ne vrei mereu fericiţi şi bucuroşi, mereu cu o veselie interioară, cu o veselie molipsitoare care să aducă zâmbete şi bucurie în viaţă? Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că fără să-mi picure lacrimi de durere din ochii sufletului eu nu mă apropii de Tine, că atunci când toate îmi merg bine, eu Te uit şi Te părăsesc? Vrei să-mi spui că Te văd mai lesne şi Te chem mai des în inima mea când viaţa mă aşează în genunchi?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că Ţi-am promis de atâtea ori în necazuri, că dacă mă ajuţi Te voi sluji meru cu credinţă şi îţi voi fi veşnic recunoscătoare şi am uitat de această făgăduială îndată ce m-ai ajutat? Ce vrei să-mi spui, că nu am învăţat lecţia recunoştinţei şi lecţia împlinirii cuvântului dat? Îmi spui, că am uitat să Îţi mulţumesc pentru fiecare zi primită în dar, pentru fiecare binecuvântare, pentru talanţii cu care m-ai înzestrat cu atâta dărnicie şi iubire?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că nu am învăţat lecţia rugăciunii sincere şi curate? Îmi spui că, dacă m-aş ruga stăruitor şi fierbinte, cu iubire şi credinţă mi-ai auzi mai repede strigătul de ajutor? Îmi spui că ar trebui să cer ajutorul în necazuri, şi Măicuţei Sfinte şi Sfinţilor-casnicii şi prietenii Tăi, fiindcă Tu asculţi ruga lor şi o împlineşti grabnic, în semn de recunoştinţă pentru că Ţi-au slujit cu iubire şi multă  credinţă? Îmi spui că, dacă m-aş învrednici de virtutea rugăciunii aş conştientiza că Tu nu eşti un prestator de servicii de la care eu să cer mereu şi mereu cu multă îndrăzneală o mulţime de lucruri nefolositoare, ci eşti Calea, Adevărul şi Viaţa? Aş conştientiza că rugăciunea nu trebuie făcută de formă ca un raport cu cuvinte seci şi goale, ci trebuie făcută din inimă, precum cea mai frumoasa declaraţie de dragoste? Aş conştientiza că de multe ori nici eu nu ştiu ce vreau şi nici nu ştiu pentru ce trebuie să mă rog, că nu ştiu ce îmi este de folos şi ce nu? Ce vrei să-mi spui, Doamne prin ceea ce mi se întâmplă acum, că Tu asculţi rugăciunea simplă, precum a unui copil sincer şi curat, că Tu nu vrei să filozofăm în rugăciunile noastre, ci e de ajuns să strigăm la Tine aşa: Doamne ajută-mă! Doamne miluieşte-mă! Doamne nu mă părăsi, fiindcă am nevoie de Tine! Doamne întăreşte-mă! Doamne luminează-mă! Doamne cercetează-mă! Doamne scapă-mă de primejdii şi de toată nevoia şi ispita! Doamne ocroteşte-mă cu Sfântul Tău Acoperământ! Doamne mântuieşte-mă!

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că fără un pic de suferinţă m-aş crede un mic dumnezeu, m-aş crede buricul pământului şi aş crede că sunt nemuritoare în această lume? Vrei să-mi spui că nemuritoare devin doar dacă nu slujesc numai trupului, ci şi sufletului, doar dacă consider că sufletul e comoara mea cea mai de preţ, doar dacă nu alerg pentru a-mi împlini toate poftele acestei lumi trecătoare, ci alerg în întâmpinarea Ta, alerg să Te întâlnesc în spaţiul Învierii Tale? Vrei să-mi spui că trebuie mai întâi să caut Împărăţia Lui Dumnezeu, că nu trebuie să las grijile acestei lumi să mă facă să nu mai iau aminte la lucrurile esenţiale ale vieţii?

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum, că dacă nu voi cunoaşte şi durerea şi suferinţa nu voi reuşi să empatizez cu cei bolnavi, necăjiţi şi oropsiţi? Ce vrei să-mi spui, Doamne, că numai dacă voi fi nedreptăţită voi lua şi eu apărarea celui nedreptăţit, că numai dacă voi fi umilită voi evita să umilesc vreun semen de-al meu, că numai dacă voi cunoaşte ce e minciuna voi cunoaşte ce înseamnă adevărul, că numai dacă voi cunoaşte ce e ura voi şti ce înseamnă şi iubirea? Vrei să-mi spui Doamne că aşa voi face diferenţa între păcat şi virtute, între lumină şi întuneric? Aşadar, vrei Doamne să îmi spui că viaţa e o permanentă luptă între sentimente pozitive şi negative, între rău şi bine, între urât şi frumos?

Doamne, Eu nu înţeleg totdeauna ce vrei să-mi spui când viaţa mă pune la încercare şi mă îngenunchează, nu înţeleg totdeauna în orbirea mea spirituală ce lecţii de viaţă trebuie să-mi însuşesc ca să tind spre desăvârşire, ca să lumineze ca soarele, icoana Ta din sufletul meu, ca să fiu vrednica Ta următoare. Ajută-mă, Te rog, aşadar, să fac mereu voia Ta, ajută-mă să nu mă îndoiesc de judecata Ta dreaptă, ajută-mă să înţeleg că Tu pe cei ce-i iubeşti, îngădui să fie din când în când încercaţi cu necazuri şi nevoi, pentru smerirea lor şi întărirea lor în credinţă, pentru a-i forma ca bravi ostaşi care să fie mereu învingători în războiul duhovnicesc.

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum?

Nu-i aşa că-mi spui că mă iubeşti

Şi că nicicând nu mă părăseşti?

Nu-i aşa că-mi spui că sunt copilul Tău iubit,

Chiar dacă uneori, eu Ţi-am greşit?

Nu-i aşa că vrei să mă mântuiesc

În Rai cu îngerii să mă veselesc?

Nu-i aşa, că mă vrei ACASĂ în lumină,

Mă vrei ACASĂ ca să-mi dai cunună?

Cunună cu flori de veşnicie,

Cunună cu flori de bucurie,

Cunună cu flori de iubire,

Cunună cu flori de nemurire…..

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ