Ce trebuie să știți despre conceptul de „dependență”?

0
119

dependentaUn om nu devine dependent pe parcursul vieții sale, ci rămâne dependent. La început dependența bebelușului față de mama sa este totală, de 100%. Ea este prototipul relevant al tuturor relațiilor de dependență ulterioare.

În starea sa de a avea permanente trebuințe, orice copil este dependent de mama sa.

„Nevoia de hrană” din prima fază de dezvoltare a unui om se suprapune cu „nevoia de apropiere”, satisfăcută prin contactul epidermic, căldură, protecție, și potolită numai de prezența unei alte persoane, de cele mai multe ori aceasta fiind mama.

Este sarcina educației să învețe copilul, ca pe parcursul dezvoltării sale, să se obișnuiască să suporte amânarea unor bucurii. Experiențele dureroase, ca de exemplu, decepțiile, despărțirile dar și răsfățul exagerat pot periclita serios drumul unui copil către independență.

Experimentarea în primii ani de viață a unor stări contradictorii, discontinuitatea, schimbarea abruptă a fazelor când unui copil i se acceptă și i se refuză ceva, înlocuirea frecventă a  persoanei semnificative din mediul său imediat, conduc la formarea unei imagini, potrivit căreia lumea interioară și cea exterioară vor fi receptate ca „bună” (satisfacție, siguranță, plăcere) și „rea” (mizerie, neputință, singurătate, deșertăciune).

Mama prezentă, care se îngrijește de satisfacerea trebuințelor sale trupești și emoționale se numără printre lucrurile „bune” care va trezi la un copil afecte pozitive (siguranță, entuziasm), va face parte din categoria lucrurilor „rele” față de care puiul de om, neajutorat, va manifesta ură și tendințe distructive.

Cu adevărat independenți vor fi doar acei oameni care pe parcursul procesului de dezvoltare vor reuși să interiorizeze lucrul „bun”, deci pe mama cea bună. Dacă nu se va întâmpla așa, respectivii vor rămâne mai mult sau mai puțin niște persoane dependente. La vârsta adultă sunt tipice trăsăturile de caracter care au evident particularitățile etapei de dezvoltare, specifică primilor ani ai copilăriei: conflictele egalate de frustrația dorințelor de dependență, care nu pot fi satisfăcute, incapacitatea de a aștepta și o unilateritate stereotipică în privința disponibilităților de relaționare și integrare. Un om dependent își găsește satisfacțiile într-un mod precumpănitor prin asimilare – indiferent dacă este vorba de a „devora” oamenii (relațiile cu ei) sau obiectele (folia cumpărăturilor).

Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate, Dr.Gerti Senger și Dr. Walter Hoffman

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ