Ce este satul în gândirea etnic-creștină?

0
78

satSatul, așa cum este prezentat de personalitățile de seamă ale neamului nostru, a fost vatra purității etnic-creștine. Blaga îi face elogiul în discursul său de la Academie, zicând: ”Îndrăznim să facem afirmații, că satul e situat în centrul lumii într-un destin cosmic. Omul satului, întrucât izbutește să se mențină pe linia de apogeu genială a copilăriei, trăiește din întregul unei lumi pentru acest întreg. Dacă satul nostru e clădit în jurul bisericii din care iradiază Dumnezeu, în pomenitele așezări americane e mai puțin un sălaș al lui Dumnezeu, cât un fel de întreprindere, ca și banca coloniei, o societate de acțiuni”. În cuvântarea ținută cu ocazia serbării a 120 de ani de la întemeierea Astrei, I.P.S. Mitropolit Antonie, citând pe poetul Alecsandri, zicea: ”Țărănimea este singura clasă care la noi are trecut și tradiție și un perfect echilibru sufletesc”.

Satul și țăranul român, datorită Bisericii și etniei, și-au păstrat nealterată frumusețea echilibrată a ființei sale. Rebreanu aduce și el, tot cu ocazia primirii la Academie, elogiul țăranului român. Iar Vasile Voiculescu precizează: ”Sunt născut la țară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc în viața mea”. Autorul Florentin Popescu, care a scris o carte despre Voiculescu, spune în una din paginile sale că: ”Voiculescu a rămas până în cele mai adânci fibre ale ființei sale un om cu gândire sănătoasă de țăran”. Mai nou, Ioan Alexandru, în ”Iubirea de Patrie”, spune: ”Satul este deschis, este cosmic și expus iubirilor; răul n-a răbdat ca să  prindă rădăcini pe ascuns, ci constrâns să se ordoneze iubirii binelui. Asta face ca viața țărănească, spiritualitatea  satului, să fie luată de om ca o avere uriașă”.

Deși prezentat, atât de elogios, trebuie să recunoaștem cu sinceritate că și la sat își fac loc păcatele și chiar patimile, că și creștinii de la sat sunt supuși ispitelor. Romanul ”Ion” al lui Rebreanu este concludent în această privință. Clasa țărănească, în trecutul ei istoric, a fost o clasă mai obidită și mai oropsită decât alte clase sociale. Dovadă, răscoalele din diferite timpuri.

Satul are totuși ceva în plus față de oraș. E vorba de acea pudoare, de acea rușine de a face răul. Fiind o comunitate mai mică și membrii ei cunoscându-se, greșelile unora devin mai repede cunoscute și, în felul acesta, se pare că pentru frica pentru păcat se păstrează o conștiință mai trează, chiar dacă  nu din motive autentic creștine, cel puțin din motivul că țăranul ține mult  la prestigiul său. În universul său spiritual, el este mai  aproape de natură, de câmp, de creație, de biserică, de cimitir și de oameni. Toate acestea îl fac mai religios, mai bun, mai legat de eternitate.

”Convorbiri duhovnicești”, Protos. Ioanichie Bălan

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ