Ce este opinia publică?

1
1699

opiniaCa fenomen social, opinia publică a apărut odată cu primele forme de organizare socială, dar termenul de opinie publică apare mult mai târziu, în perioada de pregătire a revoluţiilor moderne din Europa. Termenul de „opinie publică” (public opinion) a fost preluat din limba engleză. Etimologic, provine din limba latină, „opinio” derivat de la „opinari” – a exprima o părere – echivalent al cuvântului „doxa” din limba greacă. Dicţionarul latin-român face următoarea precizare: „opinio, onis, s.f.” – părere, credinţă, gând, presupunere. Asociat, cuvântul „publicus”, derivat de la „populus”, semnifică „popor”. Plecând de la etimologie, înţelegem prin „opinie publică”-părerea poporului, gândirea lui.

Termenii de “opinie” şi “opinie publică” au înţelesuri multiple. Pentru început propunem următoarele definiţii de lucru: „opinia” reprezintă evaluarea verbală pro sau contra, cu o anumită intensitate, a unei probleme, situaţii sau persoane; „opinia publică” este ansamblu opiniilor individuale emergente în discuţiile publice, referitoare la problemele sociale actuale.

Din cele mai vechi timpuri fenomenul pe care am putea să îl numim astăzi “opinie publică” a fost valorizat atât pozitiv, cât şi negativ. Aristotel a consacrat ideea de om ca “ființă socială” și a arătat importanța cunoașterii dorințelor cetățenilor, dorințe exprimate liber. În Evul Mediu, există un dicton ce elogia opinia publică, și anume “vox populi, vox dei”.

În Enciclopedie de psihologie, opinia publică este definită drept “procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăţilor evaluative, atitudinilor şi credinţelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis”.

Septimiu Chelcea însumează un șir de definiții ale opiniei publice date de către specialiștii în domeniu : “apreciere de grup mai mult sau mai puțin rațională”(Charles Abraham Ellwood), “o forţă activă sau latentă, derivată dintr-un amestec de gânduri, sentimente şi impresii individuale, care amestec este măsurat prin gradul de influenţă variabil al diferitelor opinii în interiorul agregatului”, “opinia publică se referă la situaţia pluriindividuală în care indivizii se exprimă sau pot fi chemaţi să o facă, favorizând, defavorizând sau opunându-se unei anumite situaţii, persoane sau propuneri de mare importanţă într-o astfel de proporţie, intensitate şi constanţă încât să mărească probabilitatea de îndeplinire a acţiunii, direct sau indirect, către obiectivul respectiv”(Floyd H. Allport), “formula nuanţată care, asupra unei probleme delimitate, obţine adeziunea fără rezerve a unui subiect”(Jean Stoetze). Traian Rotariu și Petru Iluț îl citează pe Bernard Hennessy (considerat unul dintre cei mai mari experți în domeniu), care definește opinia publică drept “un complex de preferințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală”.

De foarte multe ori, noțiunea de opinie publică, acel termen care definește un grup difuz, nestatornic și schimbător  de judecăți  individuale, este asimilată, și uneori se pune chiar sub semnul egalității, cu o anumită mulțime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca dimensiuni. Cum nu se poate pune semnul egalității între omul care își exprimă o părere și omul ca atare, în carne și oase, mai ales în calitate de votant, tot așa nu se poate considera că “opinia publică” reprezintă o masă de oameni definită în funcție de diverse criterii (de la cel național, până la cel profesional). Așa că este impropriu să se spună, de pildă, “opinia publică cere…” sau “opinia publică regretă…”. Gradul de înțelegere al opiniei publice coexistă cu ideea de individ, ce aparține unui anumit grup social.

Modelarea opiniei publice este o sarcină ce întruchipează idealuri înalte: „Viitorul opiniei publice este viitorul civilizaţiei. Puterea opiniei publice este, cu siguranţă, într-o continuă creştere şi va continua să crească. La fel de sigur este faptul că opinia publică este influenţată, modificată, agitată din ce în ce mai mult de impulsuri de jos. Pericolul acestei dezvoltări pentru înnobilarea continuă a societăţii umane şi pentru înălţarea progresivă a culturii umane este evident. Este, prin urmare, limpede datoria pe care o are elita societăţii – cei cultivaţi, educaţi, experţii, intelectualii. Ei trebuie să insufle motivaţiile morale şi spirituale în opinia publică. Opinia publică trebuie să devină conştiinţa publică“.

Alexandra Gîrbea

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ