Câteva capcane… la masă!

0
64

masaȘtiați că, pâinea şi sandviciurile se mănâncă în mod diferit?

Felia de pâine se rupe pe măsură ce mâncăm, în timp ce sandviciurile mari se taie cu cuţitul şi se mănâncă cu furculiţa. Sandviciurile mici se mănâncă cu mâna. Pentru a întinde untul, se utilizează un cuţit special, nu cel obişnuit. Nu se ia untul direct din untieră, ci se pune o bucăţică pe farfurie. Apoi, se unge pâinea, ruptă în prealabil, ţinând-o deasupra farfuriei. Dulceaţa şi mierea nu se mănâncă direct din borcan. Fiecare îşi ia pe farfurie atât cât doreşte, servindu-se de linguriţa adusă la masă în acest scop. Mezelurile de toate felurile, tăiate în prealabil în felii, sunt curăţate de coajă cu furculiţa şi cu cuţitul în propria noastră farfurie.

… Ouăle fierte în coajă se mănâncă dintr-un păhărel suport, cel mai adesea fixat pe o farfurioară. Se sparge vârful, se îndepărtează partea de sus cu linguriţa, se pun cojile în suport, sub ou, şi apoi, după ce l-am mâncat, spargem şi coaja. Cartofii nu se taie cu cuţitul şi nu se zdrobesc cu furculiţa în farfurie. Supele sunt servite în ceaşcă şi se mănâncă cu lingura de supă (model mic). Dacă suntem între prieteni, putem bea prima jumătate a ceştii, care e limpede. Apoi folosim lingura. Nu se răceşte o supă prea caldă suflând în ea; aşteptăm să se răcească. Nu aplecăm farfuria pentru a lua ultima picătură. Nu se înmoaie pâinea în supă şi nici în sos. După ce am mâncat, nu ştergem farfuria cu o bucată de pâine.

Salata şi andivele se mănâncă gata preparate. Dacă bucăţile sunt foarte mari, se taie cu cuţitul. Nu se duc la gură bucăţi mari. Nu este o greşeală să cerem oţet, lămâie, sare, piper, untdelemn, dacă ni se par fade. Dar să nu exagerăm, cerându-le pe toate. Salata şi andivele se mănâncă cât mai aproape de starea lor naturală. În Franţa, salata se mănâncă la sfârşit, separat.

… Murăturile, gogoşarii, castraveţii muraţi: Când se oferă în castroane, castraveciorii şi gogoşarii se iau cu furculiţa proprie şi se taie în farfurie, pe măsură ce se mănâncă. La fel şi friptura. Gogonelele se pot lua cu mâna, pentru a nu face un “duş” comesenilor cu sucul ce poate ţâşni. În farfurie, se taie atent (din acelaşi motiv) cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga. Nu se muşcă din murături. Chiftelele, sarmalele, ruladele se taie cu furculiţa.

… Peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Nu se taie cu un cuţit normal. Tacâmul de peşte este alcătuit dintr-un cuţit de o formă specială şi o furculiţă mai mică. Cuţitul se foloseşte doar la tranşare, dezosare şi ca ajutor la mâncat. Odată operaţia terminată (desfacerea în două şi îndepărtarea şirei spinării) cuţitul nu se mai foloseşte la tăiat. Fiind foarte moale, furculiţa e suficientă. Oasele pe care le avem în gură se pun pe furculiţa apropiată de buze sau le putem scoate cu ajutorul a două degete. Pentru peştele din conservă, ne slujim de furculiţă, ţinută în dreapta, ajutându-ne cu o bucată de pâine, ţinută în stânga. Mâncatul peştelui cere o artă specială. Înainte de a ieşi în lume, informaţi-vă şi exersaţi acasă.

… Crustaceele: dacă nu ştim cum se mănâncă stridii, le putem refuza! Dar există nişte reguli care se învaţă. Se deschide scoica (dacă e închisă) cu lama unui cuţit (de peşte sau obişnuit). Se scot intestinele şi branhiile (au o culoare mai închisă) cu ajutorul furculiţei. Se scoate stridia din scoică, desprinzând-o din articulaţie. Se pune în farfurie şi se mănâncă cu lămâie, sare, piper.

… Creveţii şi racii: se servesc de obicei fără carapace. Dacă masa e mai puţin festivă, creveţii se curăţă cu mâna, respectiv se rupe capul, cu care ocazie ies şi intestinele, apoi se curăţă din carapace. La crabi, languste şi homari se rup cu mâna articulaţiile şi apoi, cu un cleşte special, se sparg oasele şi se scoate carnea din coşul pieptului, picioare şi coadă. Carnea acestor crustacee se mănâncă cu pâine prăjită şi unt. Este necesar ca pe masă să existe un bol cu apă pentru clătirea degetelor.

… Icrele de Manciuria şi icrele negre: se aduc pe un platou rondele mici de pâine prăjită, unse cu unt şi deasupra icrele. Dacă se oferă în castronaşe, ne vom pune în farfurie cu linguriţa de serviciu o cantitate rezonabilă şi ne vom face sandviciuri mici. Icrele obişnuite le putem unge pe o felie mai mare de pâine, după care o vom tăia cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga. Procedăm la fel cu toate sandviciurile mari. Tăiem (ca la friptură) două-trei bucăţele şi le mâncăm cu furculiţa ţinută în mâna dreaptă. Putem mânca icrele şi luându-ne în farfurie o porţie din care, cu ajutorul cuţitului, ne ungem bucăţi mici de pâine ruptă cu mâna. La fel se mănâncă şi antreurile reci (salata de vinete, peştele cu maioneză etc.). Carnea de pasare nu se mănâncă cu mâna. Puiul se aduce gata tranşat la masă.

… Spaghetti: din castronul adus, vă serviţi cu o porţie rezonabilă, apoi le mâncaţi răsucindu-le cu furculiţa sau, după moda italiană, vă ajutaţi cu lingura. Lingura se ţine în mâna stângă, iar spaghetele se rulează cu furculiţa. Gazda nu trebuie să aleagă spaghete prea lungi, pentru a nu ne chinui cu ele.

…Orezul: se mănâncă cu furculiţa, ajutându-ne, eventual, de cuţit.

… Cafeaua, ceaiul, cacaoa cu lapte: nu se lasă niciodată lingura în ceaşca din care bem. Ea se pune pe farfurioara care rămâne pe masă, alături de ceaşcă. Degetul mic nu se ţine ridicat când duceţi ceaşca la gură. Când beţi cafea turcească sau filtru, ridicaţi farfurioara cu mâna stângă în timp ce duceţi ceaşca la buze cu dreapta. Bineînţeles, fără linguriţă. Nu beţi niciodată cafea, chiar dacă nu aveţi musafiri, fără a pune o farfurioara sub ceaşcă.

Prăjituri, torturi: se iau cu mâna dacă sunt uscate, cu linguriţa sau furculiţa dacă au cremă sau frişcă.

… Pere şi mere: le tăiem cu cuţitul de fructe în patru părţi, pe care le curăţăm de coajă (dacă dorim) una câte una, ajutându-ne de furculiţă. Le tăiem apoi în bucăţi pe care le mâncăm cu furculiţa. Sferturile pe care le lăsăm cu coajă pot fi mâncate cu mâna. E necesar să ne clătim degetele. Dacă para este prea zemoasă, nu o mâncăm cu mâna. Dacă nu vă pasă de etichetă, puteţi să muşcaţi din măr.

… Fragii şi căpşunile: se mănâncă cu mâna, dacă au codiţă; dacă nu, se dau linguriţe, mai ales când sunt servite cu frişcă.

… Strugurii, vişinele şi cireşele: se mănâncă cu mâna, bob cu bob. Sâmburii şi codiţele de cireşe şi de vişine se pun pe farfurie. Strugurii se mănâncă cu sâmburi şi pieliţă.

… Piersicile: se taie în două, se îndepărtează sâmburele şi se mănâncă cu cuţitul şi furculiţa.

Prunele şi caisele: le deschidem cu mâna, scoatem sâmburele şi mâncăm fiecare jumătate.

Portocalele, mandarinele, clementinele: le tăiem coaja în forma de stea, scoatem fructul şi-l separăm în felii pe care le mâncăm cu mâna.

… Bananele: se dezveleşte miezul şi se mănâncă cu mâna sau, dacă sunt prea moi, cu cuţitul şi furculiţa.

… Pepenii şi ananasul: sunt serviţi în felii şi se mănâncă cu furculiţa, în afară de cazul excepţional în care ananasul este foarte dur şi justifică folosirea cuţitului. În Grecia, ni se recomandă să curăţăm pepenele de coajă şi să-l servim într-un castron mare, tăiat în cuburi mici; se mănâncă cu furculiţa.

… Kiwi: se taie în două, iar miezul se mănâncă cu linguriţa.

În concluzie, la masă, fructele se mănâncă numai cu ajutorul cuţitului, furculiţei sau linguriţei. Muşcăm cu poftă numai când suntem în livadă.

Codul bunelor maniere, Aurelia Marinescu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ