Castelul Wörlitz, Germania

0
65

Construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Schloss Wörlitz e diferit de vechile castele germane care au fost extinse și modificate de-a lungul secolelor. El este mai degrabă un conac, o clădire bine gândită, bazată pe conceptul iluminismului civic. Pe baza acestuia a fost creat ape continentul european primul parc natural de proporții și au fost puse bazele arhitecturii neoclasice și gotice.

castelPrințul Leopold al III-lea, Frederick Francis von Anhalt-Dessau (1740-1817) a fost motivat de iluminismul civic, mișcare spirituală din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, care respingea autoritatea bisericii și a statului absolutist, examina critic standardele și instituțiile tradiționale și, credea că înțelegerea umană este singurul mod de a evalua adevărul și moralitatea. Acest concept e clar ilustrat la Wörlitz, influențat de călătoriile prințului prin Anglia și Italia. El și-a transformat micul principat – și astfel reședința de la Wörlitz – într-un centru de interes pentru intelectualii iluminismului. Johann Wolfgang von Gorthe, Alexander von Humboldt, Jean-Jacques Rousseau și Joachim Winckelmann sunt doar câțiva dintre intelectualii geniali care făceau schimb de idei în Schloss Wörlitz.

Parcul în stil englezesc, cu grădini, cu spații amenajate, canele, insule și clădiri, inclusiv micul castel, se întinde pe 100 ha în jurul lacului Wörlitz, între Elba-la nord, cu numeroasele canale și satul Wörlitz la vest, cu cei 2000 de locuitori ai săi. Este situat într-un spațiu verde la sud de lac, la o mică distanță de sat. Castelul de cărămidă a fost proiectat de Frederick Wilhelm von Erdmannsdorff (1736-1800), prieten apropiat, consiliet și tovarăș de călătorie al prințului. Construcția a început în 1769 și a continuat până în 1773.

Clădirea este în stilul unei reședințe rurale englezești, inspirată de lucrările arhitectului italian Andrea Palladio. Cu porticul său sprijinit de patru coloane corintice și fațada principală sobră, Wörlitz este inspirat clar de Claremont din Surrey, nu departe de Londra. Fațade spre lac e funcțională și reflectă influența arhitecturii clasice grecești și romane, în contrast cu stilul baroc asociat cu monarhia absolută. De fapt, prințul numit de supușii săi ce afecțiune, dar și respect „tata Franz”, a transformat parterul într-un muzeu, accesibil publicului, în timp ce el și soția sa, locuiau la etaj.

Decorațiunile interioare efecutate de Erdmannsdorff s-au păstrat în mare parte și ilustrează clar măsura în care castelul formează un tot unitar. Totul este bine structurat și influența clasică nu a fost neglijată nici aici, mai ales în stucatură și picturile grisai de pe plafoane și pereţi. Biblioteca este o comoară cu dulapurile sale pentru cărţi, fresce și busturi ale unor savanți și personalități literare.

Asemenea casei gotice de pe cealaltă parte a lacului, a fost proiectată de Erdmannsdorff și construită între 1773 și 1813. Casa a fost evident, inspirată de o biserică italiană, Santa Maria dell’Orto. Fațada dinspre parc este împărțită în trei părți de stâlpi de reazem albi, cornișe și arhitrave. Această parte a clădirii a fost ridicată între 1773 și 1774 pe când restul a fost construită abia zece ani mai târziu, stilul reflectând diferite face ale goticului englez. Ultima parte a clădirii a fost, în sfârșit ridicată în 1811, pentru a adăposti colecțiile de sticlărie elvețiană din secolele al XVI-lea și al XVII-lea care pot fi văzute și azi.

Pe timpul lui Franz, vacile pășteau pe pășunile din fața Casei Gotice, arătând clar vizitatorului că prințul lua în serios principiile iluminismului. Acest lucru se reflecta clar și în parc, care fusese amenajat luând în considerație condițiile naturale și nevoile oamenilor. Erau zone concepute special pentru vite, pom și vie. Prințul nu se simțea mai presus de asemenea utilizări banale ale parcului său și s-a implicat personal chiar în cultivarea viermilor de mătase.

Amenajarea grădinilor, proiectate de prințul Franz și de prietenul său Erdmannsdorff, începuse deja în 1764, înainte de construcția castelului și a durat patru ani. Grădina Neumark, cu labirintul său de cărări pietruite simbolizând sinuosul drum al vieții a fost creată în partea sud-vestică a parcului; în mijlocul labirintului se aflau busturile a doi filosofi iluminiști germani- Christian Fürchtegott Gellert și Johanann Kaspar Levater. Asemenea castelului, parcul era deschis publicului. Impresiile lui Goethe despre grădină, pe care a descris-o baronesei von Stein „e incredibil de frumoasă, am fost foarte mișcat ieri pe când rătăceam printre lacuri, canale și pădurici și mi-am dat seama cum au făcut zeii posibil ca prințul să creeze această lume de vis. O plimbare în ea este ca și cum ai intra într-un basm care îți povestit, amintind de Câmpiile Elizee unde diferențele se contopesc devenind o unitate. Nimic nu atrage într-un singur punct; te plimbi fără să te plimbi de întrebi de un de ai pornit și încotro te îndrepți”.

Schober Ulrike Castele si palate din Europa

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ