Castelul Holyrood

0
180

castel1La începutul secolului al XII-lea, când Edinburgh era capital monarhilor scoţieni, David I, fiul reginei Margareta cea Sfântă, a pornit la vânătoare într-o duminică, lucru interzis. El a fost străpuns şi aproape omorât de coarnele unui cerb, dar a fost salvat miraculous de Sfânta Cruce, Holyrood. Drept mulţumire, el a întemeiat în acel loc Abaţia Holyrood şi mai apoi a construit, lângă ea Palatul Holyrood.

Originile palatului sunt modeste. Iniţial, a fost o casă de oaspeţi a învecinatei Abaţii Holyrood, unde primii regi ai Scoţiei petreceau, uneori, noaptea. Între 1528 şi 1532, James al V-lea, tatăl Mariei Stuart, a construit turnul de nord-vest de la Holyrood ca turn locuibil cu creneluri şi turnuri rotunde la fiecare dintre cele patru colţuri. Alături se afla aripa vestică mai lungă, cu două curţi interioare.

Între 1671 şi 1979, Carol al II-lea i-a cerut arhitectului William Bruce să renoveze şi să restaureze castelul, care suferise deteriorări serioase sub Cromwell şi fusese parţial distrus de două incendii. Deşi bugetul nu era prea mare, Bruce trebuia să rezolve problema restaurării vechilor ziduri în stil contemporan şi să răspundă nevoilor de confort. Rezultatul a fost un palat care îmbina cu success stilurile arhitectectonice istoric şi contemporan. Arhitectul a amestecat două stiluri arhitectectonice distincte, stilul palladian italian, pe care îl cunoscuse datorită colegului său Inigo Jones şi eleganţa castelelor barocului francez pe care le vizitase el însuşi.

William Bruce a folosit planul turnului rezidenţial al lui James I şi al aripii vestice şi a construit o parte identică cu aripa nord-vestică a vechiului castel. El a legat cele două turnuri prin intermediul unei clădiri mai joase cu acoperiş cu balustradă. La mijlocul acestei clădiri, el a plasat intrarea principală, evidențiată de două coloane dorice şi antablament înălţat care poartă data construcţiei, 1680. Faţada care dă spre curtea interioară este construită în stil palladian clasic şi divizată în trec secţiuni cu pilaştri doric, ionic corintic. Faţada este expresia arhitectonică a vechii alianţe  dintre Scoţia şi Franţa. Cu alte cuvinte, deşi nu este omogenă, ea îmbină în mod ingenios, masivitatea turnului rezidenţial scoţian cu eleganţa franceză.

Interiorul este decorat în stil aglo-flamand, ultima modă din acea vreme. Picturile de pe plafon şi blazoanele sunt realizate de pictorul olandez Jacob de Wet, în timp ce sculpturile care decorează şemineul şi uşile sunt ale compatriotului său Jan Vansantvoort. Tapiseriile goblen provin din Bruxelles, Flandra şi Paris.

Castele şi palate din Europa, Ulrike Schöber

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ