Care e vârsta voastră emoţională?

0
97

Mâniindu-vă, puteţi, fără îndoială, „cădea” din starea de adult, transformându-vă iar şi iar, pe plan emoţional, în copil. Străduiţi-vă să vă răspundeţi cinstit la următoarele întrebări:

–      ce credeţi, câţi ani aveţi atunci când sunteţi enervaţi, care e vârsta voastră emoţională în momentele respective?

–      nu începeţi să-i trataţi pe copiii voştri ca pe nişte tovarăşi de vârstă?

–      ţipetele voastre nu vă amintesc de o ceartă de la grădiniţă sau din tabără?

–      enervându-vă, continuaţi să vă comportaţi responsabil ori enervarea voastră este o criză de isterie necontrolată, care vă orbeşte atât de mult încât încetaţi să îi percepeţi în mod adecvat pe cei din jur?

–      ce gânduri vă vin în cap atunci când vă gândiţi la enervarea voastră? Vă tulbură, vă e ruşine de ea sau pur şi simplu vă străduiţi să nu vă gândiţi la ea?

–      ce atitudine aveţi faţă de mânia care-i apucă uneori pe soţ/soţie şi pe copii?

Atâta timp cât enervarea este percepută de voi ca o terra incognita, ca o „cutie neagră” sau ca o ecuaţie cu o mulţime de necunoscute, nu veţi reuşi să faceţi nimic în privinţa ei. Trebuie să vă detaşaţi de ea, să o examinaţi cu atenţie, să o studiaţi şi s-o înţelegeţi.

“Enervarea”, Ecaterina Burmistrova. Traducător: Adrian Tănăsescu-Vlas. Bucureşti: Editura Sophia, 2017