Caracterul unei națiuni se înalţă prin cultura şi înnobilarea femeii

0
75

Influenţa femeii este pretutindeni aceeaşi. Felul ei de a fi influenţează morala, moravurile şi caracterul unui popor în orice ţară. Acolo unde femeia este degenerată şi poporul este degenerat, iar acolo unde femeia este curată din punct de vedere moral şi învaţă, societatea se află la acelaşi nivel.

Prin urmare învăţătura care este dată unei femei este tot atât de valoroasă ca şi învăţătura dată unui bărbat. A-i ridica caracterul, înseamnă a şi-l ridica sieşi. Mărindu-i ei libertatea spirituală, înseamnă că faci acest bine întregii societăţi. Căci naţiunile nu sunt decât urmaşele diferitelor căminuri, iar popoarele se nasc din mame.

Dar dacă este stabilit că unei naţiuni i se înalţă caracterul prin cultura şi înnobilarea femeii, este mai mult decât dubios faptul că ar fi un avantaj ca femeia să se ia la întrecere cu bărbatul pe tărâmul aspru al politicii sau al afacerilor. Femeile sunt tot atât de inapte să îndeplinească muncile speciale ale bărbatului, pe cât de inapţi sunt bărbaţii să le facă pe acelea ale femeilor. Şi pretutindeni unde femeia a fost sustrasă căminului şi familiei spre a avea alte rosturi, rezultatul a fost fatal societăţii.

Sunt mulţi aceia care se aşteaptă la lucruri mari din acordarea drepturilor politice femeii. Nu este nevoie să discutăm aci problema, dar este suficient să atragem atenţia că lipsa puterii politice este compensată la femei prin influenţa extraordinară pe care o au în viaţa particulară.

Femeia este aceea care îi educă pe toţi oamenii mari ai lumii. Politicianul radicalist Bentham spunea că bărbatul, chiar dacă ar vrea, nu ar putea să ia puterea din mâna femeii, căci ea domneşte de fapt asupra lumii, întocmai ca un despot, numai că puterea care-i asigură puterea este iubirea.

Şi faptul de a fi educatoarea întregii omeniri înseamnă desigur mult mai mult decât să fie alegătoare sau legiuitoare. Există însă o ramură a activităţii feminine, care ar trebui să atragă toată luarea aminte a adevăratelor reformatoare, ramură care a fost neglijată până acum într-un chip de neînţeles. Ne gândim la prepararea mai economică şi mai raţională a mâncărurilor, căci în genere se face o risipă ruşinoasă.

Dacă bărbatul este considerat un binefăcător al omenirii fiindcă face să crească într-un loc care dădea un singur spic de grâu, două, femeia trebue să fie considerată în aceeaşi măsură o binefăcătoare, fiind econoamă cu alimentele produse de munca şi abilitatea omenească.

O bună întrebuinţare a mijloacelor noastre de existenţă ar atrage după sine sporirea culturii în largile straturi populare, fără să mai pomenim sănătatea şi economia casnică, care vor avea să tragă numai foloase. Dacă reformatoarele noastre feminine şi-ar întrebuinţa energia în această direcţie, atunci ar merita mulţumirile tuturor şi ar putea fi puse alături de cei mai mari filantropi practici.

“Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. EDIŢIA II-a , CUGETAREA, București