Caracterul indivizilor îl determină şi pe acela al popoarelor

0
65

padure-iarna

Popoarele trebuie să-şi menţină întocmai ca şi indivizii, caracterul, şi într-o guvernare constituţională — la care participă în mai mare sau mai mică măsură toate clasele sociale la exercitarea puterii politice — caracterul poporului trebuie să depindă mai ales de virtutea mulţimii, decât de aceea a individului.

Şi aceleaşi calităţi care determină caracterul indivizilor îl determină şi pe acela al popoarelor. În cazul când aceste popoare nu sunt însufleţite de un ideal curat, când nu sunt drepte, sincere şi virtuoase şi curagioase, atunci sunt desconsiderate de ceilalţi, iar cuvântul lor nu va avea nicio greutate. Pentru a avea caracter, trebuie să posede şi respect, cumpănire, autocontrol şi simţul datoriei.

Un popor care nu are Dumnezeu mai mare decât banul sau bumbacul, merge pe o cale tristă. Ar fi mai bine pentru ei, în acest caz, să se adreseze zeilor lui Homer, să le aducă jertfe, căci zeităţile păgâne reprezentau cel puţin virtuţi omeneşti şi erau un ideal către care-ţi puteai ridica privirile.

În ceea ce priveşte instituţiunile, oricât ar fi elede bune, nu pot menţine caracterul poporului pe o treaptă înaltă, decât în foarte mică măsură. Fiinţa individuală şi spiritul care trăieşte în ea sunt elementele care hotărăsc indicele virtuţii şi valabilitatea popoarelor.

De obiceiu guvernele nu sunt mai bune decât guvernaţii. Acolo unde masa are minte, virtute şi obiceiuri sănătoase, va fi guvernată nobil. Dar acolo unde este stricată, egoistă şi lipsită de cinste, acolo unde nu se respectă nici adevărul şi nici legea, domnia trepăduşilor şi a necinstiţilor este inevitabilă.

“Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. EDIŢIA II-a , CUGETAREA, București