Cântecul amforei

0
17


(1944)

Sufletul meu era plin de iubire senină:
Amforă plină de miere cu zumzet de-albină.
Trupul meu dulce, o ramură ninsă de floare,
Graiul meu, taină ţesută din umbre uşoare.

Domnului meu i-aş fi dat în dulceaţă de miere
Cântec de floare cu umbre adânci de durere.
Domnului meu i-aş fi dat, de-ar fi vrut, neatinsă,
Amforă plină de miere şi ramură ninsă.

Domnul meu însă veni şi suflă peste mine
Flacără albă de-argint cu văpăi de rubine.
Amfora plină de zumzet tăcu şi se sparse.
Florile dulci ca o taină se scutură, arse.

Iată de-aceea mi-e trupul golit de dulceaţă,
Gura mi-e mută şi sufletul fără de viaţă.
“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia