Când nu mai lupţi şi te complaci în patimi

0
51

Când nu mai lupţi şi te complaci în patimi, atunci te faci casă de draci şi se prind fel de fel de duhuri rele şi de farmece. 

Oamenii pot să aibă un ideal social, dar ei, înlăuntrul lor, cedează şi nu i se ştie nimănui gradul de sporire duhovnicească. Se poate să fie absenţi sufleteşte, lăuntric. Că duhurile rele nu se tem chiar de toţi; ele există, dar nu se tem chiar de toţi.

Simt oameni care au o trăire interioară; numai la aceştia sunt arşi dracii de prezenţa lor.

Ceilalţi sunt pe undeva în ascuns împătimiţi şi nu simt pe poziţie duhovnicească. Pentru că nu patima în sine este primejdia cea mai mare, ci faptul că eşti inconştient, că tu vrei mai departe să te îndulceşti de păcat, nu te aşezi pe poziţie ca să lupţi. Atunci te ajută harul, când te aşezi pe poziţie. Când nu mai lupţi şi te complaci în patima aceea, atunci te faci casă de draci şi se prind fel de fel de duhuri rele şi de farmece.

Trebuie să fim cu sufletul treaz, adică activ, cu prestanţă, cu prezenţă duhovnicească continuă la măsura pe care o avem fiecare. Dar nu este permis să iei mâncarea cu lingura şi să-ţi ducă altul lingura la gură.

Ai atâtea posibilităţi: înger păzitor, daruri de la Botez, darurile Duhului Sfânt, şi atunci nu mai ai nici o justificare. De aceea iadul nu are sfârşit, pentru că Dumnezeu a făcut eforturi mari ca să ne trezească, să nu ajungem acolo: „Câte nu am făcut Eu ca să nu ajungeţi voi în iad!” Pentru că iadul, aşa cum spun marii trăitori, este marea durere a lui Dumnezeu, dar el există, cu toată durerea Divină, pentru că El este şi drept. Nu te-a găsit pe poziţie, nu L-ai vrut deloc, ai respins tot ce ţi-a dat.

Uite, m-a întrebat cineva ce e cu zodiile astea. Şi i-am spus: „Dragă, uite ce e. Mai întâi, dacă le citeşti pe toate, în toate te regăseşti!” Dar dacă cumva e adevărat, e numai în funcţie de educaţie. E adevărat că dacă te naşti noaptea se poate să aibă influenţă de presiune atmosferică asupra intelectului. Primăvara sau iama, sau vara, sau când te naşti… S-ar putea să moşteneşti o repercusiune de la anotimp, dar restul se ia în funcţie de educaţie. Când duci o viaţă după poruncile lui Dumnezeu, obstacolele nu mai au nici o valoare, pe toate le poţi birui!

Aceasta este educaţia care trebuie cu orice preţ să nu fie neglijată, ci trebuie să se menţină în orice clipă, în sensul că orice clipă trebuie trăită, fără să vă gândiţi la viitor. Lăsaţi viitorul să-şi rezolve singur problemele. Trăieşte clipa aceasta, cea de acum, aşa cum trebuie şi astfel, ţi-ai asigurat viitorul şi ţi-ai reparat şi greşelile trecutului. Cine trăieşte momentul, scapă de greşelile şi cusururile trecutului şi cucereşte viitorul.

Vă spun că aceste lucruri se pot pune la punct prin învăţătura creştină. Dacă te naşti cu beteşuguri intervine educaţia lumii creştine. Este mai greu pentru cineva care are racile să fie cum trebuie, dar este posibil.

Când eram mic, mă aflam la internat – eram foarte mic – şi venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, când îl vedeam, eram curioşi. Şi ne-a chemat pe mai mulţi inşi; m-a chemat şi pe mine acolo, la catedră; era o catedră mare într-o sală de desen. Şi făcea cu noi gesturile acelea, pentru a ne acapara sufleteşte. Şi eu am fost sincer, şi m-am dus mai mult aşa, în glumă, nu doream să fiu persoana la care să privească colegii; erau profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi.

Şi nu a putut, nu a putut deloc să mă hipnotizeze. M-a izgonit de acolo: „Pleacă de aici!” Eu nu ştiam de ce nu a putut să mă hipnotizeze şi nici nu ştiam de ce poate la ceilalţi. Mai târziu, mi-am dat seama că aveam o prezenţă, se vede, interioară, o prezenţă de la Dumnezeu dată, aşa cum ar trebui să avem toţi, şi atunci sufletul nu cedează uşor acestor mişcări de duh drăcesc.

Dacă eşti stăpânit de un păcat şi îţi pare rău şi te aşezi pe poziţia de luptă împotriva păcatului, atunci îţi ajută harul. Dacă nu te aşezi pe poziţia de luptă şi te simţi bine în cloaca aceea, atunci harul nu te ajută. Şi farmecele se prind la anumite persoane care nu luptă duhovniceşte (Rom 16,19-20).

Uite, eu sunt de şaizeci de ani în mănăstire şi n-am prea văzut în mănăstire farmece reuşite. Dar în schimb, vine lumea fermecată! Vin stăpâniţi de farmece care împiedică căsătoria lor sau îi leagă ca potenţă bărbătească. însă se şi vindecă pe rupte cu ajutorul rugăciunilor. Vin şi se plâng: „Doamne iartă-mă! Scapă-mă!” Scapă pe o bucată de vreme. Dar dacă nu se astâmpără… Că spune Mântuitorul în Evanghelie: „Ieşi din el şi să nu mai intri!” (Marcu 9, 25).

Pentru că duhurile rele se tânguiesc şi unde se duc sunt întristate şi se gândesc că: „Ce bine era!” Dacă găsesc casa măturată, cum zice Mântuitorul (Matei 12, 43-45), adică dacă i-a scos pe ăştia de acolo, este limpezit, şi atunci intră din nou, şi va fi căderea cea de pe urmă mai mare ca cea dintâi. Pentru că iar începi să cedezi, nu te-ai complăcut pe poziţie de dezinfectare cu îngerii lui Dumnezeu, ci te-ai lăsat la voia întâmplării.

Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, creştinii, că suntem botezaţi, avem înger păzitor, ne rugăm la Dumnezeu. Dracul se atinge de tine dacă te are la mână cu ceva (greşeli, păcate). Dar vă spun, nu numai acestea sunt păcate care sunt consemnate în îndreptare de spovedanie, ci mai sunt păcatele lipsirii, faptele bune pe care le puteai face şi nu le-ai făcut (Iac 4,17). Pentru că se creează punţi de intrare a dracului în noi prin aceste lacune. Să nu te aibă cu nimic la mână – să fii mereu spovedit!

„Leacuri pentru frământările omului contemporan”, Părintele Arsenie Papacioc – Ieromonah Benedict Stancu. – Constanţa: Editura Elena, 2016

Baner asculta RJS