Când crezi cu adevărat ești în miezul credinței

0
100

Când crezi cu adevărat poți munta munții din loc.
Când crezi cu adevărat, nu cârtești în necazuri deloc.
Când crezi cu adevărat ești în miezul credinței,
În miezul ei de foc, ce arde spinii neputinței,
Care au răsărit în suflet în vremea necredinței.

Când crezi cu adevărat duci viață de credincios,
Și cercetezi cu iubire Biserica – Trupul lui Hristos.
Autentica credință este credința în Adevăr și dreptate,
Este lucrarea lui Dumnezeu în noi, este izvor de fapte.
De fapte ale iubirii și milostivirii, fapte de creștin adevărat,
Căci credința este rădăcina din care cresc frumos și bogat:
Tulpinele, florile și poamele tuturor faptelor bune, roditoare,
Plăcute lui Doamne, iar pentru om folositoare și mântuitoare.

Când crezi, sufletul se înalţă cu Harul Sfântului Duh la Dumnezeu.
Când crezi, capeţi putere dumnezeiască ce te ajută să-nfrunţi orice greu.
Prin credinţă primim ca adevărată Descoperirea dumnezeiască – Scriptura.
Însetezi cu nesaţ după Cuvântul lui Dumnezeu şi după a Lui toată învăţura.

Când crezi cu adevărat, crezi Într-un Dumnezeu simplu şi nedespărţit.
Crezi în: DumnezeuTatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
Crezi în Întruparea lui Hristos de la Duhul Sfânt şi pururea Fecioara Maria.
Crezi În Învierea morţilor, în Înfricoşătoarea Judecată, în Rai şi Iad, în Mesia.

Când ai credinţă, crezi în Sfintele Taine, împlineşti cu sfinţenie poruncile dumnezeieşti,
Şi neîncetat lui Dumnezeu, pentru preţiosul dar al vieţii cu recunoştinţă mulţumeşti.
Îi mai mulţumeşti lui Dumnezeu şi că te-a născut creştin ortodox şi nu păgân sau eretic.
Îi mulţumeşti că în fiecare clipă îţi este Tovarăş pe cale şi cel rău nu-ţi poate face nimic,
Nu te poate învinge în războiul duhovnicesc, nu te poate face prizonier în lanţurile sale.
Îi mulţumeşti lui Hristos că din iubire, s-a răstignit pe Cruce – să-ţi fie iertate şi păcatele tale.

Adevărata credinţă înseamnă să fii mereu cu Dumnezeu şi El să-ţi fie Împărat pe tronul inimii.
Credinţa înseamnă relaţie personală şi intimă cu Doamne, de Care eşti legat cu firele comuniunii.
A fi credincios, nu înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, ci a vorbi cu Dumnezeu în rugăciune.
Adevărata credinţă înseamnă sa ai mereu un dor de Cer, un dor fierbinte de Acasă, de Doamne.

Credinţa noastră este oglinda vieţii noatre, a modului nostru de a gândi şi de a fi.
Adevărata credinţă te pregăteşte, te căleşte pentru viaţa cu ale ei dureri şi bucurii.
Credinţa puternică şi nestrămutată te luminează, te întăreşte, te susţine, te înţelepţeşte.
Te vindecă de răni şi boli trupeşti sau sufleteşti, te bucură, dă sens vieţii tale, te smereşte.

Adevărata credinţă este o certitudine. Nu trebuie să fii protoganistul unei minuni ca să crezi.
Când ai credință adevărată, trăiești ca și cum totul este un miracol şi cu simplitate te minunezi:
De soare, de cer, de lună şi stele, de munti, de dealuri şi câmpii… de ceea ce îţi oferă fiecare zi.
Când crezi, viaţa ta este un imn celest, o armonie şi nicio clipă preţioasă în zadar n-o pierzi.

Credinţa este o virtute de mare preţ, fără de care nimeni nu poate împlini legea divină.
Credinţa te-ajută: binele să săvârşeşti, să tinzi spre sfinţenie, să alegi ,,partea cea bună’’.
Credinţa te învaţă lecţia nădejdii şi iubirii, lecţia iertării, lecţia lăsării în voia lui Dumnezeu.
Tăria credinţei este dată de puterea de a iubi, de puterea de a fi milostiv şi bun mereu.

Aşadar: ,,Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute’’
Şi ea te motivează să trăieşti în Hristos, să pătimeşti pentru El, să-ţi duci demn/ă a ta Cruce.
Credinţa te curăţeşte de patimi, îţi dăruieşte lacrima de pocăinţă, îşi deschide uşa mântuirii.
Fericiţi toţi cei ce şi-au însuşit cu ajutorul lui Doamne: lecţiile credinţei, nădejdii şi iubirii!!!

Cristina Toma