Cancerul, mintea şi sufletul

0
70

minte-corp-suflet-Un strigăt de alarmă al corpului

Orice boală este un semnal prin care organismul nostru ne înştiinţează că e suprasolicitat din cauza modului cum ne-am dus viaţa până în acel moment. Chiar şi infecţiile sau accidentele pot fi privite din această perspectivă: o contaminare se produce numai atunci când sistemul imunitar este prea slăbit pentru a-şi mai face datoria de a ne apăra, iar accidentele se explică adesea prin oboseala noastră, care ne face imprudenţi sau crispaţi. De aceea, şi în cazul unei îmbolnăviri de cancer, trebuie să ţinem seama de semnificaţia acestui semnal. Iată aici câteva consideraţii la care ar fi bine să reflectăm.

Boala, ca semn al suprasolicitării

În societatea contemporană şi în mediul pe care ea şi-a pus amprenta, se poate spune că suprasolicitarea fizică şi psihică se înscrie în normalitate: exigenţele profesionale, cerinţele statutului social, problemele personale, criza de timp, alimentaţia greşită, zgomotul şi poluarea ne epuizează, fără ca noi să mai fim conştienţi de acest lucru.

Boala, ca semn al unor conflicte nerezolvate

Şocurile emoţionale, pierderea unei persoane apropiate, teama de o despărţire pot deveni factorii declanşatori ai unor boli sau creează condiţiile pentru apariţia lor.

Boala, ca semn al unei tulburări de identitate

În organismul nostru, cancerul reprezintă un paradox: este o parte a lui, provine din el, fiind în acelaşi timp un corp străin, care trebuie înlăturat. A face deosebirea între „eu” şi „străin” e una din îndatoririle zilnice ale minţii. Se ridică întrebarea: dacă în minte intervin tulburări, ele pot determina apariţia unui cancer?

Boala, ca semn al încremenirii vieţii

Orice om este supus unor procese ritmice: succesiunea zilelor şi a nopţilor, respiraţia şi bătăile inimii, modificările periodice ale temperaturii corpului sunt doar câteva dintre aceste ritmuri.

Dimpotrivă, bolnavii de cancer prezintă frecvent un blocaj în curba temperaturii. Medicina tradiţională chineză vede în tumori o rigidizare, o „amorţire” a energiei vitale. A fi sănătos înseamnă a simţi şi a stimula procesele vitale şi ritmul lor. Limitarea şi blocarea lor ne duce la boală.

Dacă înţelegem boala ca pe un semnal, aceasta ne îndeamnă să ne schimbăm atitudinile şi concepţiile, pentru a găsi calea de ieşire din starea patologică şi a evita alte îmbolnăviri în viitor. Desigur, nu putem întoarce totul „cu susul în jos”, de azi pe mâine. Important este să pornim la drum cu paşi mici, pentru ca în cele din urmă să ne atingem ţinta. Privită astfel, boala devine o şansă de a descoperi şi a parcurge noi traiectorii în existenţa noastră, prin urmare, ea nu mai este un sfârşit de drum, ci un început.

Aveţi grijă de suflet

Suprasolicitările psihice şi fizice provoacă deseori o contracţie cronică a musculaturii gâtului, cefei şi spatelui. Această crispare afectează circulaţia sângelui în zona respectivă, ceea ce duce la oxigenarea deficitară a ţesuturilor, încetinirea metabolismului şi diminuarea capacităţii naturale de apărare la organele învecinate. Totodată, lipsa de oxigen împiedică muşchii să se destindă de la sine, astfel încât contractura se menţine ani de zile sau chiar până la sfârşitul vieţii. Contracţia fizică prelungită şi de multe ori agravată în timp se repercutează asupra stării noastre de spirit, determinând în final apariţia unor probleme psihice. În general, când e vorba de tehnici de relaxare, se recomandă antrenamentul autogen, sau terapia respiratorie, metode excelente de destindere psihică, precum şi fizică, a căror eficacitate a fost îndelung verificată. Dar cercetările din ultima vreme au găsit şi alte metode de relaxare psihică, menite să ducă la o eliberare sufletească. Pe câteva dintre ele vi le prezentăm în continuare.

minteAtenţia

Iubiţi clipa!

Barca se leagănă lin, apa de sub mine e de un albastru misterios şi mă poartă în balans, mă simt deschis şi liber, asemenea cerului infinit de deasupra mea. Să te simţi în armonie cu tot ce te înconjoară – asemenea momente sunt nişte adevărate comori, păstrate cu grijă în memorie. Multe terapii antistres încep cu astfel de imagini, pentru a obţine o relaxare profundă. Şi fiecare dintre noi poate folosi aceste secvenţe interioare, pentru a-şi redobândi instantaneu calmul şi a se detaşa de agitaţia din jurul său, oricât de puternică ar fi ea. Cu cât ni le readucem mai des în faţa ochilor minţii, cu atât va fi mai uşor să ne evocăm aceste momente de mare intensitate, în care atenţia noastră a fost trează şi foarte vie. Scopul pe care ar trebui să ni-l propunem este să fim mereu la fel de atenţi, inclusiv atunci când situaţia dată ne place mai puţin.

În împrejurări stresante, avem nevoie de detaşare

Atenţia, o tehnică de meditaţie, ne permite să percepem cu claritate senzaţiile corporale, sentimentele şi gândurile noastre, fără a le judeca. Cu puţin exerciţiu, vom reuşi în acest moment să ne concentrăm asupra a ceea ce este esenţial. În viaţa de toate zilele ne comportăm, de regulă, exact invers: facem o sumedenie de lucruri din mers, conversăm pe telefonul mobil în vreme ce ne aflăm la cumpărături, expediem e-mail-uri discutând în acelaşi timp cu o colegă sau mâncăm un sandvici, citind totodată ziarul. Ne deprindem să rezolvăm mai multe probleme simultan, fără a ne mai concentra cu adevărat asupra lor. Însă tocmai asta înseamnă stres, în special atunci când această modalitate de lucru devine obligatorie. Din „Raportul asupra stresului – 2012”, elaborat de OMS, reiese că jumătate dintre persoanele active profesional au de suferit de pe urma faptului că sunt nevoite să se ocupe concomitent de mai multe lucrări. Situaţia devine şi mai complicată, atunci când la îndatoririle de serviciu se adaugă şi împrejurări dificile ce ţin de viaţa personală. Psihologii ne oferă exemple în acest sens: „Să spunem că un angajat are un volum imens de muncă la firmă, se vede silit să lucreze mereu peste program şi, în acelaşi timp, îşi construieşte o casă. Sau o femeie duce pe umerii ei corvoada zilnică a treburilor gospodăreşti pentru o întreagă familie şi, totodată, are de îngrijit o rudă bătrână şi bolnavă. Mulţi oameni se îmbolnăvesc din cauza unor asemenea solicitări multiple”.

Atenţia reduce sensibilitatea la durere

Acesta este un domeniu unde atenţia ne poate fi, într-adevăr, de mare ajutor. Tehnica se practică cu succes de multă vreme pentru combaterea durerilor cronice. Persoana bolnavă e pusă să-şi îndrepte atenţia către durere, fără s-o evalueze, ci doar observând-o cu curiozitate. Un studiu efectuat de cercetătorii suedezi confirmă faptul că suferinţa poate fi efectiv atenuată, prin această metodă de concentrare asupra ei. Analizând-o. Specialiştii au comparat, utilizând tomografia computerizată, două grupuri de pacienţi cu dureri cronice. Primul grup se concentra, prin atenţie, pe durere, pe când al doilea încerca numai să-şi distragă atenţia. Rezultatul: în creierul celor care se concentrează, transmiterea semnalului durerii mai departe, spre ariile cerebrale responsabile pentru fixarea lui şi pentru generarea sentimentului de frică, era considerabil mai slabă decât la grupul-martor. Iar atenţia poate realiza şi alte lucruri: scade tensiunea arterială, linişteşte respiraţia şi elimină contracturile musculare.

Exerciţii de atenţie pentru uz cotidian

Mai întâi, pregătirea. Aveţi nevoie de câteva momente petrecute în singurătate. Inspiraţi şi expiraţi calm de câteva ori. Bucuraţi-vă de acest răstimp de tihnă. Nu veţi realiza nimic dacă vă constrângeţi. Deci, aveţi răbdare cu dvs., nu urmăriţi şi nu aşteptaţi nimic.

Priviţi o floare şi lăsaţi gândurile să treacă

Vă aflaţi într-o scurtă pauză şi, drept în faţa dvs., vedeţi o floare – fie într-o vază, fie într-un rond din parc. Observaţi floarea, culoarea şi forma ei, alcătuirea, însă cu o atitudine complet neutră. Încercaţi s-o priviţi, ca şi cum aţi vedea pentru prima oară în viaţa dvs. o floare. Vi se interpun insistent tot felul de gânduri? Că mai aveţi de rezolvat una şi alta sau că nu staţi deloc confortabil? N-are importanţă. Gândurile vin şi pleacă. Dar nu vă luaţi privirea de la floare. Bucuraţi-vă de aceste clipe de odihnă – până când gândurile vor dispărea de la sine.

Mergeţi în natură, cu toate simţurile active

minte 1La următoarea plimbare, alegeţi un traseu care să vă ducă pe malul unui lac. Căutaţi o alee mai retrasă într-un parc sau un drumeag frumos în pădure, unde să nu fiţi deranjat de nimeni şi să mergeţi în pas de voie, cât de încet vă place. Opriţi-vă din când în când şi uitaţi-vă cu atenţie împrejur, adulmecaţi aromele, priviţi copacii. Într-un târziu, ajungeţi la apă. Atingeţi cu vârfurile degetelor suprafaţa lichidă. Percepeţi pătrunderea simţurilor în acest alt element. Aţi făcut să se mişte puţin oglinda apei? Sau degetele dvs. plutesc doar uşor, ca o adiere, pe deasupra ei? Simţiţi taina. Continuaţi-vă drumul.

Deveniţi una cu o pană

Retrageţi-vă într-o încăpere liniştită. V-aţi închis telefonul mobil? Acum luaţi o pană şi uitaţi-vă la ea. Observaţi cât e de uşoară şi totuşi rezistentă. Admiraţi-i structura perfectă. Imaginaţi-vă o pasăre care îşi mişcă aripile în zbor. Închideţi ochii. Mângâiaţi-vă dosul mâinilor cu pana. Când mai apăsat, când foarte uşor. Simţiţi în continuare atingerea, chiar după ce ea a dispărut. Apoi deschideţi ochii şi priviţi din nou pana.

Exersarea atenţiei vă va fi de folos şi în relaţiile cu cei care vă înconjoară, colegi de birou, prieteni, familie. Observându-i atent şi cu detaşare, veţi descoperi în fizionomia lor lucruri pe care nu le-aţi văzut până atunci, veţi depăşi obişnuinţa cotidiană, veţi avea percepţii mai proaspete care vor înlătura oboseala. Şi dvs. personal aveţi de câştigat. Exersarea atenţiei vă va ajuta să fiţi mai prezent în relaţiile cu ceilalţi, să le aprofundaţi şi să le revitalizaţi.

Sursa: Formula As

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ