Calea adevărată

0
49

scara-spre-cer„Ca să vă scriu aceleași lucruri mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos.” (Filipeni 3, 1)

Apostolul Pavel nu se simte împovărat repetând aceleași povețe, încredințat că face un lucru folositor pentru cei cărora le scrie. Oamenii caută și iubesc tot ce este nou. Degeaba îi îmbie bătrânii pe tineri cu cărțile ce le-au hrănit lor sufletul cu zeci și zeci de ani în urmă. Tineretul nu e satisfăcut de ele, și de aceea educația întâmpină atâtea dificultăți. Copilul se satură să repare tot timpul aceleași lucruri; fără a-și fi însușit literele, el dă năvală la științe, care-i sunt încă înaccesibile.

Același fenomen îl întâlnim în lumea duhovnicească, și nu o dată am avut prilejul să auzim oameni plângându-se că în predici ni se repetă tot timpul aceleași lucruri – dar putem îngădui, oare, ca predicatorii, de dragul noutății, să lase deoparte singurul lucru de trebuință, singurul lucru ce nu se schimbă și este veșnic?

Adevărul este unul, după cum Dumnezeu este Unul și una este Răscumpărarea. Iată de ce creștinul nu se poate simți citind și recitind cuvântul lui Dumnezeu. Citind mereu Sfânta Scriptură, el va fi uimit de lucruri pe care la început nu le-a băgat de seamă. Lipsa dorinței de a reciti aceleași lucruri nu este, oare, un semn al nepăsării și atitudinii noastre superficiale față de adevăr, care ne vestește despre mântuirea noastreă și ne  făgăduiește veșnica fericire? Dorinței de noutate îi urmează de obicei rătăcirea pe căile pe care omul și le-a ales după capul său.

Omul care se rupe de rădăcinile sale seculare e aruncat în toate părțile. El se rătăcește în scurtă vreme și, văzând că-i fuge pământul de sub picioare, ori se dedă unei vieți tot mai ușuratice și deșarte, ori se dezamăgește de toate și se scufundă în amărăciune. De la începutul vremurilor, Dumnezeu a croit pentru om o singură cale, pe care sunt adunate toate binecuvântările Lui, pe care mergi împreună cu El și care duce drept la El. Aceasta este o cale veche, dar în același timp totdeauna nouă și vie (Evrei 10, 20). Este o cale sigură, fiindcă temelia ei, de la început până la sfârșit, este cuvântul lui Dumnezeu; totodată este o cale pe care se întâlnesc tot felul de experiențe, descoperiri minunate, izvoare vii, lumină ce nu se stinge. Este ușor de găsit: trebuie doar să nimerim ușa de unde pornește ea. Iisus a spus: Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui (ioan 10, 9).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] 

LĂSAȚI UN MESAJ