Bunătatea sălăşluieşte în omul care vede doar lumina din semenii lui

0
45

Bunătatea e dar ceresc, este roadă bogată a Duhului Sfânt.
Bunătatea e o virtute aleasă, ce aduce binecuvântare pe pământ,
Fiindcă unde e bunătate e iubire, pace, linişte, blândeţe, bucurie,
Îndelungă-răbdare, facere de bine, credinţă statornică şi vie.

Bunătatea este prezenţa lui Dumnezeu în ale noastre inimi şi suflete.
Fără Dumnezeu, niciodată, omul nu va putea avea în sine bunătate.
Bunătatea este o stare caracteristică omului – duh, omului îngeresc,
Bunătatea e semn al originii noastre nepământene, e dar dumnezeiesc.

Bunătatea e a omului comoară sufletească de mare valoare.
Inteligenţa, cultura, erudiţia, statutul, frumuseţea, înţelepciunea,
Nu valorează nimic, dacă nu se însoţesc cu blândeţea şi bunătatea.
Bunătatea este dintre toate valorile, nestemata cea mai strălucitoare.

Omul poate deveni mai bun sau se poate cu uşurinţă înrăi.
Omul de bunătate sau de răutate, de la cei din jur se poate molipsi.
Omul poate pierde cu uşurinţă sau poate câştiga bunătatea inimii,
Fiindcă bunătatea este dependentă totdeauna de calea omului,
Calea spre Rai sau iad, bunătatea nu poate niciodată sălăşlui
În starea de iad, în starea celui rău, în starea întunericului.

Bunătatea sălăşluieşte în omul care vede doar lumina din semenii lui,
Care vede doar lumina binelui în orice rău, în orice ispită şi încercare,
Care pe toate le îmbracă în bunăvoinţă, înţelegere, toleranţă, acceptare,
Care nu trăieşte o bunătate aparentă, ci trăieşte continuu, această divină stare.

Bunătatea este scara pe care se înalţă frumos, celelalte virtuţi.
Bunătatea este izvor nesecat şi limpede de nenumărate bunătăţi.
Bunătatea este cuvânt blând, cald, mângâietor – cuvânt scris sau vorbit.
Bunătatea este chip sufletesc frumos şi luminos – chip îndumnezeit.

Bunătatea este limanul celor singuri, întristaţi şi nedreptăţiţi.
Bunătatea este alinarea tuturor celor căzuţi, înlănțuiți sau oropsiţi.
Bunătatea este îmbărbătare şi reazemul celor deznădăjduiţi.
Bunătatea este inimă largă, ce adăposteşte în cămara ei pe cei osteniţi.

Bunătatea este bun simţ, îndelungă- răbdare, e munte de smerenie şi omenie.
Bunătatea este lacrimă sinceră de compasiune, solidaritate, altruism şi empatie.
Bunătatea este simplitatea inimii împletită cu nerăsplătirea cu rău pentru rău.
Bunătate este atitudine senină față de toți semenii, e conștiință curățată de rău.

Bunătatea este însoţită de înfrânarea poftelor, în urcuşul său duhovnicesc.
Bunătatea esţe ţinerea în frâu a mâniei din care răutăţi infinite încolţesc.
Bunatatea o dă Doamne celor care vor să se dăruiască și jertfească prin iubire.
Omul cel bun din comoara inimii lui cea bună scoate afară cele frumoase şi bune.
Omul cel rău din comoara inimii lui cea rea scoate afară cele urâte şi rele.
Omul bun nu caută spre cele ale vieţii vremelnice, ci spre cele ale vieţii veşnice.
Bunătatea ne îndeamnă la neţinerea de minte a răului, la lucrarea faptelor bune.
Bunătatea ne îndeamnă la credinţă creştină, înţelepciune, adevăr, dreptate, comuniune.

Dacă am agonisit bunătatea, am agonisit comoară, nu pentru vremelnicie, ci pentru veșnicie,
Am agonisit comoară ce ne face vrednici de pomenire, ce ne ajută să rămânem o amintire vie,
Ce va fi păstrată în cufărul inimii tuturor celor ce ne-au cunoscut, cu multă grijă şi iubire.
Dacă am agonisit bunătatea ne asemănăm cu îngerii cu aripi de lumină şi tindem spre sfinţire.

Să ne rugăm lui Doamne să ne ajute să fim asemănători cu El – Dumnezeu cel Milostiv şi Bun.
Şi să ne ajute să conştientizăm că bunătatea este o stare permanentă a autenticului creştin.
Să ne rugăm lui Doamne să ne ajute să fim asemănători cu Hristos – Mielul cel blând şi iertător.
Să ne rugăm lui Doamne să ne ajute să conştientizăm că bunătatea este alinare, iar răutăţile dor.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să izgonesc dinlăuntrul meu, orice chip al răutății,
Să mă ajute ca întreaga mea viață să arate celor din jur, prezenţa Lui – Modelul bunătăţii,
Şi în jurul meu să fericesc pe toți, cu faptele mele de iubire, blândeţe, bunătate, omenie.
Îl rog pe Doamne să mă ajute ca niciodată să nu invit în cămara inimii mele, în ospeţie:
Mânia, iuţimea, întărâtarea, cearta, dorinţa de răzbunare, nepăsarea, egoismul, răutatea.
Îl rog pe Doamne să mă ajute să fiu prietenă nedespărţită cu smerenia, blândeţea şi bunătatea.
Îl rog fierbinte pe Doamne să mă ajute să nu fiu nepăsătoare şi cu asprime – prietena răului.
Îl rog pe Doamne să mă ajute să-mi dăruiască bunătatea ca să devin cetăţeană a Cerului
Şi să trăiesc starea de om bun şi delicat, de om plăcut lui Dumnezeu, starea de creștină adevărată.

Îl rog pe Domnul cu bunătatea Sa nemărginită, să mă ajute să-I fiu un copil blând, bun şi iubitor,
Să rupă lanţurile groase cu care sunt legată de urâcioasa răutate şi inima să-mi devină un izvor
De lumină, pace, armonie, solidaritate, prietenie sinceră, curată, toleranţă, acceptare, împăcare.
Îl rog pe Doamne să mă ajute să nu aprind focul mâniei în inima mea şi să sting şi focurile care,
Ard cu flăcări de conflict şi ură, şi-au fost aprinse de cei din juru-mi, care trăiesc a răutăţii stare.

Doamne, pentru rugăciunile bunului şi blândului meu duhovnic, de mine, răutăcioasa ai îndurare!
Doamne, Tu ştii, că nu vreau să fiu rea, că răutatea din mine şi din afara mea, tare mă doare!
Doamne, Tu ştii, că vreau să fiu bună, bună, că asta e dorinţa mea cea mai fierbinte şi mai mare!
Doamne, dăruieşte-mi bunătatea, ca să iradiez lumină dulce şi căldură, ca un minunat Soare!
Doamne, dăruieşte-mi blândeţea şi bunătatea, ca să îmi fie inima – o parfumată şi gingaşă floare!

Cristina Toma