”Bun simţ, asta ne trebuie”

0
51

1234803_435330176579564_909633129_n– Părinte, auzim des vorbindu-se la biserică despre smerenie, dar e greu să înţelegem ce înseamnă cu adevărat această stare a sufletului. Puteţi să ne lămuriţi ce presupune ea?

– Când e vorba de smerenie, Mântuitorul însuşi ne spune: “Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă pentru sufletele voastre”. Mântuitorul Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh sunt smeriţi, numai diavolul este mândru. Smerenia şi dragostea sunt atribute dumnezeieşti. Diavolul nu poate să fie nici plin de dragoste şi nici smerit. Dacă starea de normalitate a omului este cuviinţa, smerenia trebuie să o dobândească, pentru că este un dar dumnezeiesc. Şi e greu… Foarte greu găseşti astăzi oameni smeriţi. Dar un om cuviincios, care să-şi cunoască propria măsură, care să vorbească cu bună cuviinţă, poţi găsi. Să te comporţi normal, să nu socoteşti că eşti mare, asta se poate dobândi mai uşor. Bun simţ, asta ne trebuie.

– Cum să faci să ai curaj şi încredere în tine, dar să nu cazi în mândrie?

– Dacă acest curaj este smerit, atunci merge. Dar când ai în tine o încredere exclusivă, atunci pierzi legătura cu Dumnezeu. Când eşti foarte încrezător în tine, în chip mândru, atunci e periculos, pentru că te lipseşti de ajutorul dumnezeiesc. Aşa-i de mare încrederea în tine încât n-ai nevoie de El! Nu o spui, dar te gândeşti la acest lucru, neavând implicit încredere în Dumnezeu. În astfel de momente, El este undeva, în altă parte, şi nu se amestecă, iar tu eşti sigur pe ştiinţa ta, pe experienţa ta. Dar trebuie să ai şi curaj, că altfel nu faci nimic, eşti mereu timorat. Să ai încredere în Dumnezeu şi siguranţa că El te ajută şi atunci poţi să faci orice.

Părintele Sofian Boghiu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ