Bucurie adevărată

0
30

Doi prieteni, care nu se mai văzuseră de mult, s-au întâlnit într-o zi pe străzile unui oraş. Unul din ei, Nicolae, un bun creştin, îl întrebă pe celălalt:

— Încotro, măi Vasilică?
— Dragă Nicule, am o întâlnire cu câţiva colegi de şcoală cu care am dat bacalaureatul anul trecut şi voi petrece o zi întreagă la un restaurant, cu muzică straşnică şi cu băuturi alese!

Nicu îi zise rugător dar cu convingere:
— Vasilică, dacă ai putea să mergi cu mine, în loc să te duci cu ceilalţi, te-aş duce într-un loc minunat, pe care nu-l vei mai putea uita niciodată!
— Fie, merg, m-ai convins, dar să ştii că sunt tare curios şi vreau să ajungem mai repede.

Nicu îl duse pe prietenul său la marginea oraşului într-o casă sărăcăcioasă şi dărăpănată, unde zăcea un bolnav părăsit de toţi, şi zise:
— Iată un prieten, un frate de al nostru care suferă.

Vasilică nu putu să mai vorbească. Lacrimile îi curgeau pe obraji. Bagă mâna în buzunar, scoase toţi banii ce-i avea pentru petrecere şi-i zise bolnavului:
— Ia aceşti bani şi îngrijeşte-te, voi mai veni pe aici!

Când ieşi îi zise lui Nicu:
— Îţi mulţumesc, prietene, căci mi-ai dăruit astăzi o BUCURIE ADEVĂRATĂ!

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016