Blestem

0
31

Blestemul meu să cadă-asupra lumii
Ca vulturul asupra prăzii sale,
Din slavă îngerii să se prăvale
Şi plângă-amar robiţi în bezna humii.

Venin verzui prelingă-se din stele
Şi gândul sfârâie ca o arsură
Şi usture ca lama de custură
Înfiptă-ntre rărunchi, până-n plăsele.

Bolti-s-ar ceru-n sens invers sub greaua
Povară-a răului ce mă apasă
Şi, vânturându-şi smoală şi pucioasă,
Pe-al lumii greabăn puie-şi dracul şeaua.

Împins ca de o mână nevăzută,
Dezbârne-se din înălţimi azurul,
Ori, ros de molii, facă-se ca ciurul
Şi prin el curgă zeamă de cucută.

Scâncească firea strânsă-n chingi de fier,
Pustiu lăţească-se şi-n gând, şi-n inimi,
Şi plângă-amar, nemângâiaţi de nimeni,
Și omul pe pământ, şi Domnu-n cer.

“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014