Blândeţea (Forţa care preface răul în bine)

0
115

Sf. Macarie Egipteanul se reîntorcea cu un elev de-al său, la locuinţa din pustie. Având de urcat un mic deal, discipolul care era tânăr avea un avans de câteva sute de metri, înaintea maestrului său, care era mult încărunţit. Întâlnind la o răspântie un preot păgân, îi zise: „Fugi din calea mea, slujitor al diavolului”

Simţindu-se ofensat, slujitorul idolilor păgâni îl lovi pe tânăr cu bastonul, care căzu ameţit la pământ. După câteva minute de mers, păgânul se întâlni cu Macarie. Acest om al lui Dumnezeu, fără să aştepte salutul din partea celuilalt, îl salută zicându-i: „Dumnezeu să-ţi ajute, iubite frate şi să ai o călătorie uşoară”.

Preotul păgân rămase pironit de uimire, emoţionat şi adânc pătruns, ştiind bine că Sf. Macarie e creştin. „Dar eu sunt păgân”, zise el, „cum poţi să mă numeşti frate?! Ba, mai mult, acum câteva minute, am trântit la pământ cu o lovitură de baston, pe unul din discipolii (elevii) tăi. Mai poţi şi acum să-mi zici frate şi să-mi mai doreşti şi o călătorie bună?!”

Sf. Macarie îi răspunse: „Acum, cu atât mai mult îţi doresc drum bun, după ce ai apucat pe un drum rău, al răutăţii şi al răzbunării; şi tot frate îţi spun, pentru că având ca Tată pe Dumnezeu înseamnă că noi toţi suntem fraţi”.

După scurt timp, preotul păgân l-a vizitat pe Macarie şi, după o lungă convorbire duhovnicească, a cerut să fie botezat şi încreştinat. Iată unde duce puterea blândeţii.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016

 

Baner asculta RJS