Biserica ocrotitoare

0
20

În urmă cu aproape o sută de ani, trăia un bun şi cucernic creştin, care avea, ca singură mângâiere, un fiu de vreo paisprezece ani. Venind o foamete mare pe acele meleaguri, creştinul nostru se gândi că singura lui scăpare ar fi, pentru el şi feciorul său, să-şi vândă fiul ca rob unui boier foarte avut, care-ţi avea moşia în apropiere.

Astfel, fiul va avea mâncarea asigurată fiind robul boierului, iar cu banii primiţi creştinul va mai trăi cât va vrea Dumnezeu.

Zis şi făcut! Când se despărţi de copilul său iubit, printre alte sfaturi bune, îi mai zise:

— Fiule, nu uita niciodată a te ruga lui Dumnezeu, iar în drumul tău să nu treci pe lângă vreo biserică fără să intri ca să te rogi în ea sau să asculţi cu evlavie Sfânta Slujbă.

În slujba omului bogat, copilul, deşi rob, se purta cu adevărat creştineşte, dar, tocmai din această cauză, ceilalţi robi îl urau şi-l pizmuiau, scornind tot felul de minciuni pe seama lui.

Într-o zi el a fost pârât pentru o faptă netrebnică, pe care ar fi săvârşit-o împotriva stăpânei sale. Stăpânul cel bogat, auzind, s-a mâniat, n-a cercetat amănunţit cum s-au petrecut lucrurile şi a hotărât să-l piardă.

Vorbind cu mai-marele acelui ţinut, boierul îi spuse că a doua zi, la o anumită oră, îi va trimite pe un rob al său, căruia, fără nici o judecată, să poruncească să i se taie capul, iar, mai târziu, îi va trimite pe un alt rob, căruia să-i dea capul tăiat al robului mort, pentru a-l aduce la moşie, spre încredinţarea că a fost omorât.

În ziua următoare robul creştin fu trimis de către boier la mai marele ţinutului ca să i se taie capul. Desigur că el nu ştia nimic de planurile boierului, dar nici nu era nevoie, căci le cunoştea Bunul Dumnezeu, care vede şi poate totul.

În drum, trecând pe lângă Sfânta Biserică, zidită în cinstea Maicii Domnului, robul creştin, după cum îi era obiceiul, a intrat ca să se roage pentru mântuire şi purtare de grijă.

În acest timp, stăpânul său trimite pe robul care-l pârâse pe nedrept, ca să-i aducă capul tăiat. Cum ajunse la conducătorul ţinutului, acesta porunci să i se taie capul.

Robul creştin, după ce-şi termină rugăciunile, ieşi din Sfânta Biserică şi plecă acolo unde fusese trimis. Cum ajunse, i se dădu un pachet, pe care-l aduse boierului său, care rămase uluit şi fără grai, văzând pe acela pe care-l trimisese la moarte viu, iar pe pârâşul său mort.

Cercetând amănunţit, boierul află de viaţa curată a robului creştin şi înţelesese că mâna nevăzută şi ocrotitoare a lui Dumnezeu a fost asupra lui; atunci boierul îl numi administratorul moşiei pentru cinstea lui.

Iată cum ocroteşte Dumnezeu pe cel ce iubeşte Biserica Sa.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016