Azi, nu mâine

0
75

Se spune, că un împărat, pe când petrecea cu prietenii săi la palat, soseşte un oştean cu o scrisoare în mare grabă, de la un ofiţer aflat la hotarele împărăţiei. Acest ofiţer credincios Ţării, descoperise un complot împotriva împăratului şi-i trimitea acum repede vestea, ca să ia măsurile necesare pentru apărare. Cu toate rugăminţile oşteanului de a citi îndată scrisoarea, împăratul o băgă în buzunar şi zise:

– Să nu ne întrerupem petrecerea, voi citi scrisoarea mâine. Şi continuă cheful, fără grijă.

Dar după câteva ceasuri, cei care urziseră complotul năvăliră înarmaţi şi-i măcelăriră pe toţi. Dacă ar fi citit scrisoarea când a primit-o, ar fi scăpat împăratul şi toţi ai lui cu viaţă; dar pentru că au amânat pe mâine, toţi au pierit.

Acesta întâmplare ne este de folos ca învăţătură pentru toţi oamenii. Adeseori lăsăm să citim MÂINE scrisorile trimise nouă de Dumnezeu, prin atâtea chemări la Biserică, la credinţă în El.

Ne trimite câte un necaz, o boală, o întâmplare deosebită dar noi nu vrem să le citim, AZI” adică în timpul cât suntem sănătoşi, în viaţă, ci le amânăm pentru „MÂINE” când poate nu vom mai avea putere să facem ceva.

Şi iată cum reuşeşte diavolul să ne amăgească ca să nu facem nimic pentru mântuire „ASTĂZI”, ci „MÂINE” când va fi prea târziu.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016