Ați vrea să fiți măcar pentru o zi îngeri de lumină și iubire?

0
699

d3Oare există cineva care nu și-a dorit să fie înger măcar pentru o zi?

Nu știu câți semeni și-au dorit să fie îngeri, dar eu recunosc că mi-am imaginat de multe ori cum arată îngerii, prietenii noștri cerești, cum arată aripile lor diafane de culoarea purității, am dorit să vorbesc cu îngerii, ghizii noștri în călătoria pe drumul vieții, am dorit să simt atingerea suavă a aripilor îngerului meu păzitor și, da, recunosc am vrut de nenumărate ori să fiu măcar pentru o zi înger de lumină, cu aripi de iubire necondiționată, am vrut sa fiu măcar pentru o zi un înger pământesc cu inima sinceră și smerită, cu inima ocean infinit de iubire de Dumnezeu și semeni. Și de ce am din ce în ce mai des această dorință arzătoare de a avea măcar pentru o zi viață îngerească?  Fiindcă de câtva timp mi-am dat seama că îngerii există și printre oameni, mi-am dat seama că există oameni care poartă aripile credinței, aripile iubirii, aripile compasiunii, aripile solidaritații, aripile prieteniei adevărate, aripile speranței și nădejdii, aripile bucuriei, aripile smereniei, aripile dreptății, aripile adevărului, aripile curajului, aripile tuturor virtuților creștine și morale.

De ce mi-am dat seama că există îngeri printre oameni?

Fiindcă sufletul meu a simțit atingerea aripilor lor de iubire, fiindcă am simțit căldura mâinilor lor care m-au ridicat din locul neputinței și m-au ridicat pe culmile speranței și nădejdii, pe culmile iubirii necondiționate. Am întâlnit oameni-îngeri care transmiteau în jurul lor lumina iubirii și a bucuriei ca roade ale Duhului Sfânt, am întâlnit oameni-îngeri, adevărați următori ai lui Hristos, îngeri pe pământ care mi-au insuflat dorința de a mă transforma din omul vechi plin de patimi, cu Haina Botezului murdărită de mâlul păcatelor și neputințelor mele, în omul  nou, care își conștientizează urâțenia sufletească și dorește să pună început bun în viața sa. În preajma oamenilor îngeri simți căldura Harului Sfânt care îți topește învelișul gros de ghiață al inimii împietrite, în preajma oamenilor îngeri sufletul cântă simfonia iubirii, în preajma oamenilor – îngeri simți cum îți cresc și ție aripile credinței, iubirii și nădejdii.

Cuvintele oamenilor-îngeri alină orice durere sufletească, cuvintele oamenilor-îngeri îmbărbătează, insuflă curajul și puterea necesare pentru a putea lupta împotriva oricărui obstacol al vieții. Cuvintele oamenilor-îngeri transmit infinita iubire de Dumnezeu și semeni, cuvintele oamenilor-îngeri sunt balsam pentru orice suflet întristat, rănit, îndurerat sau sărac duhovnicește.

De ce aș mai vrea să fiu înger măcar pentru o zi?

Aș vrea să fiu înger să dăruiesc floarea smereniei, oamenilor mândri care se cred centrul universului, care se cred niste dumnezei pe pământ și care ar vrea să aibă toată lumea la picioare. Aș vrea să-i ating cu aripa smereniei pe toți cei mândri, ca să conștientizeze că fără Dumnezeu nu sunt nimic, nu valorează nimic, ci sunt doar frunze purtate în vânt, praf și nisip în furtună.

Aș vrea să fiu înger să dăruiesc floarea adevărului și a sincerității, oamenilor ce s-au  împietenit cu minciuna. E atât de urâcioasă minciuna, e ca o noapte fără lună și fără nici o stea pe cer, minciuna e întunericul sufletului, minciuna ne îndepărtează de Dumnezeu care iubește omul cu inima smerită și curată. De aceea aș vrea să alin orice suferință datorată minciunii, falsității și vicleniei, aș vrea să fiu înger să pot scoate toate măștile falsității de pe chipurile și din sufletele oamenilor și să aduc în loc, lumina adevărului și a sincerității care înfrumusețează și radiază Har din belșug.

Aș vrea să fiu înger să ating cu aripa solidarității și compasiunii pe oamenii cu sufletele împietrite, pe oamenii indiferenți la suferința semenilor lor. Aș vrea să fiu un înger al compasiunii, milostivirii, dăruirii, aș vrea să fiu înger cu inima ocean de iubire infininită care să se reverse asupra întregii lumi. Aș vrea să fiu un înger pătruns de dragoste față de toți oamenii, de dragostea aceea care pe toate le suferă, care pe toate le acoperă, de dragostea dusă până la sacrificiu, până la uitare de sine, de dragostea care nimic nu pretinde, care nimic nu așteaptă în schimb. Aș vrea să mângâi, să sprijin și să întăresc pe cel slab, să ating cu aripa nădejdii sufletele orfanilor, văduvelor, sărmanilor, bătrânilor, oropsiților, nedreptățiților, nefericiților. Aș vrea să împlinesc legea lui Hristos care respiră iubire, care se hrănește cu iubire, care izvorăște iubire. Aș vrea să învăț oamenii lecția iubirii necondiționate, a iubirii care vindecă orice rană, orice suferință, orice nedreptate.

Aș vrea să fiu înger ca să predau lecții de prietenie adevărată, sinceră și curată tuturor oamenilor. Aș vrea să-i ajut pe aceștia să obțină note de trecere la examenul comuniunii, la examenul omeniei, la examenul slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui.

Aș vrea să fiu înger să liniștesc toate inimile oamenilor și să molipsesc cu pace pe cei mânioşi şi certăreţi, pe cei fără răbdare, pe cei nemulţumiţi mereu de tot ce se petrece în viața lor, fie bun, fie rău. Aș vrea ca doar pacea, înțelegerea, armonia să domnească în întreaga lume, aș vrea să trăim cu toții în Raiul iubirii, bucuriei, frumosului, frăției, aș vrea să fiu un înger de lumină, care să împrăștie bezna răutății, bezna egoismului, bezna invidiei, care să șteargă lacrimile tuturor celor oropsiți și nedreptățiți.

Aș vrea să fiu înger să am virtutea rugăciunii, aș vrea să fiu înger cu glas de privegetoare care să înalțe în orice clipă a vieții, imne de slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru darurile vieții, pentru frumusețea Creației Sale, pentru toate binecuvântările Sale. Aș vrea să fiu înger să slavoslovesc cu sufletul pe Domnul nostru drag, aș vrea să fiu înger ca rugăciunea să devină pentru mine aerul vieții, apa vieții, hrana vieții, ca rugăciunea mea să fie doxologie, ca rugăciunea mea să fie lipsită de interes personal, ca rugăciunea mea să fie neîncetată și izvorâtă din iubire, aș vrea să fiu înger să mă pot ruga așa cum se roagă Biserica: „Toată viaţa noastră, lui Hristos Dum­nezeu să o dăm.”

Aș vrea să fiu înger să ating cu aripa simplității inimile celor ce iubesc luxul și modernismul lumii consumeriste în care trăim. Aș vrea să mă bucur doar de soare, de iarbă, de flori, de cer, de stele, de ploaie, de nea, de rouă, de zbor de păsărea, de zâmbete, de îmbrățisări, de poezie, de cântec, de joc de copil angelic. Aș vrea să alung din inimile oamenilor dorința lor de a aduna comori materiale, dorința de a locui în palate, dorința de a conduce mașini scumpe, dorința de a stăpâni lumea prin puterea oferită de bani și de statut social. Aș vrea să fiu înger să ajut oamenii să conștientizeze că bogăția cea mai mare este bogăția adunată în visteria sufletelor lor, că bogăția cea mai mare e sălășluirea Harului Sfânt în inima lor.

Aș vrea să fiu înger măcar pentru o zi. Dar ce mă împiedică oare să am o viață îngerească? Domnul nostru drag pe toți copiii lui ne vrea îngeri de lumină, dar eu ca majoritatea semenilor aleg să fiu de partea întunericului, fiindcă nu am învățat lectia iubirii, fiindcă nu am învățat lecția iertării, fiindcă nu am învățat lecția smereniei, lecția slujirii, fiindcă nu am credință cât un bob de muștar, fiindcă nu mi-am deschis larg brațele inimii să îmbrățișez strâns, strâns: Adevărul, Dreptatea, Iubirea, Milostivirea, Lumina, Înțelepciunea, Pacea, Răbdarea, Smerenia, Credința cea adevărată ca să nu le mai dau niciodată drumul să plece din casa sufletului meu. Mă împiedică să fiu înger de lumină fapul că nu l-am ales drept ,,Tovarășul” vieții mele, drept  ,,Prietenul” meu cel mai bun, drept Domnul inimii mele, pe Hristos – Lumina lumii, ci sunt așa o creștină căldicică, care slujește la doi domni, la cel ce mă iubește și la cel ce nu mă iubește, la cel care s-a răstignit din iubire pentru mine pe Cruce dar și la cel ce mă vrea în iadul neiubirii, în iadul beznei necredinței și împietririi sufletești. Mă împidică să fiu înger de lumină faptul că libertatea vieții mele nu o folosesc într-un mod responsabil, faptul că nu trăiesc în spațiul Învierii lui Hristos, ci în spațiul lumii consumeriste, iubitoare de plăceri de tot felul.

Oare cum ar fi această lume dacă am fi cu toții îngeri de lumină care am căuta și am vedea doar lumina din sufletele noastre, lumină datorata sclipirii diamantului divin din noi, datorată prezenței icoanei lui Dumnezeu în noi? Oare cum ar fi să fim îngeri ai iubirii, iubire care vindecă și transformă totul în frumusețe și bucurie sfântă?

V-ați pus vreodată această întrebare? Ați visat că întreaga lume era iluminată de iubire divină?

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ