Atenuarea emoțiilor negative

0
59

oaspete

„Un pustnic ce venise să locuiască în Schit a fost îmbiat de unul dintre bătrânii schiteni să se sălășluiască în chilia lui, care era liberă. Călugărul s-a sălășluit în ea și la el a început foarte curând să vină lumea: care cu danii, care căutând sfat. În cele din urmă, stăpânul chiliei a devenit pizmaș: <Trăiesc aici de atâția ani și nimeni n-a venit vreodată la mine, pe când acesta abia s-a sălășluit și toți dau fuga la el.> Atunci l-a trimis pe ucenicul său să-i spună oaspetelui să plece din chilie, că are nevoie de ea.
Ucenicul s-a dus, însă a hotărât să spună altceva:
– Părintele meu m-a trimis să te întreb de sănătate.
– Spune-i părintelui tău – a răspuns călugărul – să se roage pentru mine, fiindcă, la drept vorbind, nu prea sunt sănătos.
Întorcându-se la bătrân, ucenicul i-a zis ce voia să audă:
– Călugărul acela a zis să-ți spun că a găsit altă chilie și că o să plece în curând de acolo.
După câteva zile, bătrânul iar l-a trimis pe ucenic să-i spună călugărului străin că dacă nu va pleca în curând, va veni chiar el și-l va alunga cu toiagul. Ucenicul însă a schimbat iar cuvintele povățuitorului său.
– Bătrânul meu – i-a zis el veneticului – se roagă pentru sănătatea ta și m-a trimis să te cercetez.
– Spune-i părintelui tău – a răspuns acela – că acum, cu rugăciunile lui, mă simt foarte bine.
Ucenicul însă i-a zis bătrânului că peste o săptămână străinul o să plece negreșit.
A trecut o săptămână, iar oaspetele bineînțeles că n-a plecat nicăieri. Atunci, bătrânul și-a luat toiagul și s-a dus să-l alunge. Ucenicul l-a oprit:
– Părinte, stai puțin: o să dau o fugă și-o să mă uit dacă nu cumva e cineva la el, ca să nu iasă vreo dandana!
Ducându-se repede la străin, i-a zis:
– Părintele meu vine să te cheme să împarți cu el masa.
Auzind aceasta, oaspetele a ieșit în întâmpinarea bătrânului, i s-a închinat de departe și a strigat:
– Nu sunt vrednic să vii tu după mine: o să vin eu la tine!
Numai atunci a priceput bătrânul șiretlicul cel înțelept al ucenicului, s-a umilit, a lepădat toiagul și s-a grăbit să-i dea binețe oaspetelui pe care cu câteva clipe înainte era încă atât de furios.”
„Apa vieții – 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, editura Sophia, 2016

E bine să ne descărcăm furia, dar mult mai indicat este să cumpănim dacă persoana către care o îndreptăm chiar merită aceste porniri mânioase. Sunt persoane care nu se pot controla, pentru care nu contează dacă obiectul sau persoana către care își țintesc furia chiar merită un astfel de comportament. Uneori intermediarii sau paravanul între tine și ținta directă sunt mai mult decât oportuni și indicați, este bine că sunt acolo pentru evitarea unor conflicte sau pentru ca acestea să nu ia amploare. Un exemplu în acest sens este criticarea indirectă, păreri despre anumite persoane pe care nu le spui direct, ci le dezvălui altora. Dacă cel vizat ar fi în fața ta, problema pe care o ai cu el ar putea escalada, degenerând într-un scandal adevărat. Reacțiile ostile și agresiunea emoțională își diminuează efectul dacă există un mediator. Ucenicul dă dovadă de înțelegere și chibzuință, el a înțeles mânia temporară a bătrânului și nu a vrut să facă rău oaspetelui acestuia. Comportamentul său nu este înșelător, nu minte cu intenție rea, ci minte pentru păstrarea unor relații armonioase, ceea ce este scuzabil, de multe ori. Modificarea mesajului inițial aduce, în acest caz, admirația bătrânului față de ucenic și salvarea relației cu oaspetele său. Ucenicul a înțeles că discernământul bătrânului era temporar afectat, judecata acestuia era întunecată de furie, și a îndreptat lucrurile într-o manieră favorabilă pentru evoluția și calitatea relației, aducând echilibru. (M.M.)

Baner asculta RJS