Așezământul de la Iordan

0
60

iordan_z01Aşezarea românească de pe malul râului sfânt Iordan se află într-o zonă deşertică din apropierea Mării Moarte, la o distanţă de circa 40 km faţă de Ierusalim şi la vreo 8 km faţă de biblica cetate a Ierihonului. La numai câteva sute de metrii în apropiere de aşezământ curge râul Iordan, râu care izvorăşte din munţii Libanului, apoi traversează Marea Galileii şi după un lung şi sinuos traseu se varsă în Marea Moartă. La vărsarea sa în mare Iordanul se ramifică în două braţe care acumulează împrejur multe aluviuni, cu soluri fertile împrejmuite de o vegetaţie bogată ce atrage multe vieţuitoare din deşert, uneori chiar şi păsări flamingo.

De aici înainte se întinde Marea Moartă pe o lungime de aproximativ 80 de km şi o lăţime de circa 20. Acesta este cel mai jos loc de pe pământ, suprafaţa apei mării fiind la peste 400 m în minus în raport cu nivelul Oceanului Planetar. Bazinul mării este alimentat de apele dulci ale Iordanului, precum şi de numeroase izvoare termale, dar din pricina concentraţiei extreme de sare şi a altor minerale din zonă, apa mării este asemănătoare unui ulei dens ce nu permite nici unei vietăţi să trăiască în ea. Turiştii rămân impresionaţi de calităţile terapeutice ale acestor ape, dar şi de varietatea coloritului şi efectele de lumină ce schimbă tonalitatea apei în cursul fiecărei zile.

Poate tocmai de aceea, împăratul Irod a construit sau a consolidat în apropierea acestei mări mai multe reşedinţe pentru tratament şi distracţii, sau chiar pentru refugiu. Una dintre ele se afla la Ierihon, alta lângă izvoarele fierbinţi de la Caliroe în partea iordaniană, locul în care a fost întemniţat şi decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, iar alta pe ţărmul apusean al Mării Moarte, la Massada, celebra fortăreaţă cunoscută ca ultim punct de rezistenţă al evreilor împotriva stăpânirii romane. Tradiţia şi cercetătorii susţin că Marea Moartă se află peste Valea Siddimului locul în care erau amplasate în vechime cetăţile Sodomei şi Gomorei. Cartea Facerii din Sfânta Scriptură ne relatează că locuitorii acestor cetăţi săvârşeau păcate foarte mari, care au atras asupra lor mânia lui Dumnezeu.Şi astăzi se mai poate vedea deasupra mării un nor asemănător unor aburi transparenţi ce amintesc parcă de focul şi de pucioasa care au mistuit din temelii aceste cetăţi.

Condiţiile climatice din zonă sunt foarte aspre, dar cu toate acestea aici trăiesc felurite animale şi vegetaţie rară precum camforul şi balsamul sălbatic despre care se vorbeşte în cartea Cântarea Cântărilor. Deseori pe crestele munţilor fără vegetaţie şi cu piatra măcinată şi înroşită de atâta soare se pot observa vieţuitoare sălbatice. Din loc în loc, în plin deşert întâlnim beduinii. Aceştia sunt oameni săraci care trăiesc în peşteri sau corturi şi îşi câştigă existenţa crescând capre sau oi. Cu ajutorul măgarilor sau cămilelor ei parcurgeau în vechime distanţe foarte mari pentru a valorifica o parte din produsele lor. Mijloacele moderne au rezolvat oarecum această problemă deşi ei continuă şi astăzi să locuiască în corturi sau peşteri în condiţiile cele mai precare. Pe dunele de nisip mereu în mişcare copii găsesc uneori scoici sau pietre modelate cu interior frumos pe care le vând turiştilor. De multe ori ei colindă cu turmele prin cele mai îndepărtate şi neumblate locuri, stricând fără voie liniştea monahilor retraşi în aceste zone pustii. Un astfel de beduin a descoperit nu demult celebrele peşteri de la Qumran, când o capră a sa a căzut din întâmplare într-una din grotele în care esenienii păstrau manuscrisele lor. Esenienii erau un fel de sectă iudaică ce se ocupa îndeosebi cu transcrierea textelor biblice, cu rugăciunea şi asceza foarte severă. Ei îmbrăcau veşminte albe şi lungi ca semn al curăţiei, şi au inspirat prin vieţuirea şi austeritatea lor şi alte secte sau ordine călugăreşti apărute mai târziu precum albigenzii.

Întorcându-ne din nou spre Ierihon, tot în apropierea Mării Moarte, trecem pe lângă Peşterile Făinoase scobite în stâncile calcaroase ale munţilor a căror piatră se macină fin şi astupă foarte uşor prin ocazionale eroziuni unele peşteri sau formează altele noi.

În partea cealaltă a râului se întinde şesul Moabului locul din care Moise „s-a suit în muntele Nebo”, care este în faţa Ierihonului, şi a văzut pământul sfânt făgăduit de Dumnezeu urmaşilor lui Avraam. Pe acest munte se află şi mormântul marelui profet, dar locul exact nu-l ştie nimeni pentru a nu se ajunge la idolatrizarea sa. Sfânta Scriptură ne spune că fiii lui Israel au plâns vreme de treizeci de zile moartea lui, şi după ce s-au împlinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi,  împreună cu tot poporul lui Israel au trecut în chip miraculos prin apele Iordanului spre pământul făgăduinţei. Locul exact al acestei treceri miraculoase este identificat cu o veche trecătoare prin vadul râului Iordan în apropierea căreia a predicat mult mai târziu şi Sfântul Ioan Botezătorul. După tradiţie locul acesta este acelaşi cu „locul scufundării” adică, locul în care a fost botezat Domnului nostru Iisus Hristos.

De multă vreme în pustiul acesta Dumnezeu a pregătit prin proroci şi prin minuni calea Domnului începând de la Avraam şi Moise şi până la Sfântul Ioan Botezătorul. Aici, în repetate rânduri, Dumnezeu vorbit părinţilor noştri, şi a făcut minuni mari pentru ca noi să credem şi să cunoaştem bunătatea şi purtarea de grijă a Sa pentru întreg neamul omenesc. De aici a fost înălţat la cer într-un car de foc profetul Ilie. Aici ucenicul său Elisei l-a vindecat de lepră în Iordan pe Neeman Sirianul, apoi a înviat un mort şi a îndulcit apele amare ale unui râu din Ierihon. Dar mai presus de toate pe stâncile şi nisipul acesta au călcat picioarele Sfântul Ioan Botezătorul şi ale Domnului nostru Iisus Hristos – Dumnezeul cel adevărat Care din iubire pentru noi S-a făcut Om şi a coborât în chipul cel mai smerit la apele Iordan pentru a primi Sfântul Botez din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul. Atunci cerurile s-au deschis şi Duhul Sfânt a coborât peste El în chip de porumbel, iar glasul lui Dumnezeu Tatăl s-a auzit din cer spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi”.

Este de ajuns ca numai o clipă să stai în liniştea sfântă a deşertului de aici şi să te gândeşti câte lucruri minunate a făcut Dumnezeu pentru noi şi pentru a noastră mântuire şi cât de puţine lucruri facem noi pentru Dumnezeu. De aceea ţinutul acesta a prezentat încă din cele mai vechi timpuri un interes deosebit pentru creştini şi evrei, dar mai ales pentru monahii care căutau cu osârdie împărăţia lui Dumnezeu. Mărturie în acest sens ne stau mulţimea aşezămintelor mănăstireşti ridicate de-a lungul vremii pe valea Iordanului, printre care şi aşezământul românesc construit în apropierea locului Botezului Domnului. Pe o străduţă paralelă cu apa Iordanului se văd astăzi ruinele multor aşezăminte creştine naţionale distruse în timp de urgia războiului. În aceiaşi situaţie se găseşte şi aşezământul nostru şi până în momentul de faţă nu se poate face nimic pentru restaurare pentru că zona este militarizată şi complet închisă.

Urmând de aici drumul ce urcă spre Ierihon ajungem la o biserică grecească, construită pe locul peşterii în care a trăit Sfântului Ioan Botezătorul, prin aceiaşi zonă prin care au trecut şi cele doisprezece seminţii ale lui Israel spre Pământul Făgăduinţei. Biserica se prezintă destul de bine dar numai o dată pe an se poate sluji aici în ziua procesiunii sfinţirii apelor la Iordan, pentru că şi aceasta este cuprinsă în zona de frontieră securizată. La o mică distanţă de aici se află singura mănăstire de pe această vale deschisă pentru turişti. Ea a fost întemeiată de către Sfântul Gherasim de la Iordan care a întemeiat-o cu scopul de a servi ca aşezământ pentru toţi pustnicii de pe valea Iordanului.

Din viaţa Sfântului cunoaştem că el a reuşit să unească sihăstria cu monahismul de obşte, fiind el însuşi un mare făcător de minuni ce avea ca ucenic un leu. Astăzi această zonă este aproape pustie, dar în vechime pe aici treceau multe caravane comerciale din Egipt spre Siria, şi din alte ţări. Deseori aceste caravane erau atacate de prădători şi tocmai de aceea şi mănăstirile de aici aveau forma unor fortăreţe în care călugării pustiului se retrăgeau pentru a fi feriţi de invadatori. Se crede că aici ar fi poposit şi Maica Domnului cu pruncul Iisus în drumul său spre Egipt. Pentru toate acestea, de-a lungul timpului împrejurul acestei mănăstiri şi în locurile prezentate au trăit mulţi sfinţi precum Maria Egipteanca, Sfântul Zosima, Cuviosul Iosif de la Bisericani, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Românul de la Neamţu şi mulţi alţii poate neştiuţi de noi, dar cunoscuţi cu siguranţă de Bunul Dumnezeu. De aici înainte vom porni pe drumul care ne conduce spre biblicul oraş Ierihon, oraş aflat în apropiere şi prezentat în paginile alăturate.

Sursa : jerusalem.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ