Aroganţa Apusului şi apostazia Răsăritului -IV

0
36

florentaReprezentanţii Răsăritului de la sinodul de la Florenţa au fost orice altceva, dar nu inferi­ori reprezentanţilor din Apus, însă au avut un teribil dezavantaj în raport cu aceştia. Erau divi­zaţi. Promisiunea confortului material şi a slavei lumeşti i-a corupt pe unii dintre ei şi i-a făcut mai latini decât latinii.

Admiraţia pentru modul de viaţă apusean şi sentimentul de inferioritate, manifestat de unii ortodocşi la sinodul de la Florenţa şi care conti­nuă să-i caracterizeze pe mulţi dintre membrii Bisericii de Răsărit, a adâncit enorm prăpastia dintre curentul raţionalist şi cel isihast, care se ciocneau în spaţiul Răsăritului.

Dacă într-adevăr sărăcia, mizeria, epuiza­rea socială au dat naştere admiraţiei Răsăritului pentru modul de viaţă apusean, atunci putem să ne imaginăm cât s-a mărit această admiraţie în decursul dominaţiei otomane, de-a lungul căre­ia romeii au trăit în cunoscutele condiţii de sără­cie şi înjosire.

De-a lungul primelor două secole ale domina­ţiei otomane, romeii s-au zbătut mai ales pentru supravieţuirea lor biologică şi nu au avut posibi­litatea să se gândească şi să aspire la emancipa­rea culturală. înflorirea economică ce s-a înfăptuit în clasele lor abia de-a lungul secolului al XVIII-lea a reuşit să conducă la renaşterea intereselor lor culturale. Cercul bogaţilor fanarioţi care s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea în Constan-tinopol căuta prestigiul şi recunoaşterea socială, imposibil de dobândit într-o raia a Imperiului Otoman. Numai prin intermediul Patriarhiei de Constantinopol şi în „civilizatul” Apus ar fi putut să le dobândească. Este caracteristică tendinţa care dominase printre fanarioţi, de a căuta un filon nobil apusean în arborele lor genealogic. Fanarioţii nu aveau interese profund religioase. Fuzionarea lor cu Patriarhia s-a făcut din interes şi avea în vedere obţinerea propriului prestigiu social. Dobândirea educaţiei a fost o altă năzuinţă constantă a fanarioţilor, pe care s-au ambiţionat să o realizeze prin intermediul Patriarhiei, al cărei sprijin economic l-au primit din complezenţă, întrucât urmăreau să preia de la aceasta toate poziţiile importante pentru a putea avea primul cuvânt în legătură cu determinarea politicii ei.

Preot Filotheos Faros, Omul fără chip, Înstrăinarea ethosului creştin

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ