Arhim. Ioan Harpa: „Învierea vrea să-i cuprindă pe toți în iubirea lui Hristos”

0
501

Image1 copyPerioada Pascală este văzută drept cel mai important răstimp din calendarul Bisericii Ortodoxe, creştinii acordând acestei perioade valenţe duhovniceşti aparte. Credincioşii parcurg această călătorie spirituală de-a lungul săptămânilor de post înfrânându-şi trupul şi mintea de la lucrurile obişnuite, căutând şi să sporească faptele bune pentru a se putea bucura deplin de măreția Invierii. Postul ce precede sărbătoarea Învierii Domnului reprezintă una dintre cele mai frumoase călătorii duhovniceşti, ce aduce speranţa în învierea noastră şi în viaţa cea veşnică. Despre semnificaţiile acestei perioade duhovniceşti deosebite ne va vorbi părintele arhimandrit Ioan Harpa, starețul mănăstirii Popăuți și exarh al mănăstirilor din zona Botoșanilor, într-un interviu acordat pentru Revista online Jurnal Spiritual.

-În Postul Mare, omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decât în alte perioade ale anului, iar acest îndemn la pocăinţă se regăseşte în majoritatea cântărilor Triodului. Care este specificul Săptămânii Patimilor din punct de vedere liturgic şi tipiconal și de ce trebuie să postim mai aspru în această perioadă?

-Cartea Triodului ne mărturisește că perioada ce poartă același nume este cea mai sfântă din an, iar din perioada Triodului, cea mai sfântă perioadă este Săptămâna Mare, iar din Săptămâna Mare cele mai sfinte zile sunt cele de vineri și sâmbătă. Este vorba de o gradație, de o inițiere în taina sfințeniei. La sfințenie se ajunge treptat, prin stări de trăire pe măsura nevoinței. Din punct de vedere liturgic, Săptămâna Mare este o perioadă foarte complexă, Biserica trecând prin toate stările liturgice pe care trebuie să le trăiască un om. Doar trăind toate virtuțile creștine putem înțelege taina acestei săptămâni, care e greu de înțeles logic și teologic, însă liturgic se poate trăi. Noi postim mai aspru pentru că suntem cu Domnul Hristos în Ierusalim și, pe de o parte ne aducem aminte de evenimente cele mai dramatice din istoria mântuirii noastre, iar pe de altă parte, în față ne stă marea sărbătoare a Învierii, pe care nu o putem înțelege dacă nu ne ostenim mai mult.

Interviu Video cu Arhim. Ioan Harpa

„Dacă nu ar fi murit Mântuitorul, păcatul și moartea ar fi rămas în continuare bariere în calea unirii omului cu Dumnezeu”

-În perioada Săptămânii Patimilor, creștinii comemorează pătimirile, răstignirea și moartea Mântuitorului Iisus Hristos. De ce a trebuit să moară Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru oameni?

Mulți se întreabă de ce a fost nevoie să moară Însuși Dumnezeu. În taina mântuirii și în sfatul înțelepciunii Sfintei Treimi, moartea Mântuitorului era necesară, trebuia să moară pentru a împlini mântuirea neamului omenesc. De Dumnezeu ne despart trei lucruri: firea noastră mărginită, păcatul și moartea. Firea mărginită se poate uni cu Dumnezeu datorită întrupării Fiului lui Dumnezeu, păcatul a fost desființat din interior prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, iar moartea a fost înfrântă prin Înviere. Dacă nu ar fi murit Mântuitorul, păcatul și moartea ar fi rămas în continuare bariere în calea unirii omului cu Dumnezeu.

-Pentru unele persoane, Paștele înseamnă curățenie, multă mâncare, haine noi, și cel mult etalarea garderobei la biserică. Ce înseamnă, pe scurt, sărbătoarea Învierii pentru credincioșii ortodocși?

-Chiar în cântările de la Înviere spunem că Paștele este „sărbătoare a sărbătorilor și doamnă peste sărbători”. Așadar, nu este o zi oarecare, ci este ziua în care ne aducem aminte că am fost scoși din robia păcatului și a morții și am trecut în Împărăția lui Dumnezeu prin Învierea Domnului. Paremiile de la slujba din Sâmbăta Mare ne arată că așa cum din memoria iudeilor niciodată nu poate fi scos episodul trecerii în chip minunat prin Marea Roșie, tot așa noi trebuie să înțelegem și să cinstim sărbătoarea Învierii. Din ispita și învolburarea vieții ne scoate tocmai sărbătoarea Paștilor, după cum ne spune Evanghelistul Ioan, că după înviere, Mântuitorul intră prin ușile încuiate și le dă Apostolilor pacea Sa și apoi puterea de iertare a păcatelor. Așadar, prin Înviere omul își rezolvă cea mai importantă problemă: problema păcatului.

-Cum trebuie să ne pregătim pentru Noaptea Învierii și apoi pentru Săptămâna Luminată, pentru a prelungi bucuria autentică a Învierii în sufletele noastre, pentru a nu trăi Învierea doar o dată pe an?

-Doar acele persoane care s-au pregătit în timpul postului și au încercat în viața lor să țină rânduiala Bisericii pot trăi bucuria Învierii și o pot prelungi în viața lor. Căci Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că adevărații creștini simt o întristare atunci când se termină postul și își aduc aminte de el ca de un oaspete drag pe care l-au avut la masă multă vreme. Atunci când vine Paștele, bucuria Învierii este în chip neexplicabil prezentă în sufletul lor. Creștinul care și-a rezolvat problema păcatului, s-a spovedit și s-a împărtășit, poate prelungi bucuria aceasta tot anul. De fapt, noi în fiecare duminică retrăim Paștele până ce ne întâlnim cu Paștele cel Mare de anul următor.

-Unii creştini care s-au străduit să ţină întregul Post al Sfintelor Paşti s-ar putea simţi nedreptăţiţi de cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care îi cheamă pe toţi la bucuria pascală, iar pe de altă parte, cei care nu s-au străduit deloc ar putea găsi îndreptăţire faţă de felul lor de a trăi, căci, iată, tot sunt primiţi la masă. Cum trebuie înţeleasă chemarea amintită?

-Chemarea amintită este un pogorământ arhieresc, ce arată că Paștele vrea să-i cuprindă pe toți în iubirea lui Hristos. Totuși, acest cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur nu trebuie interpretat ca o încurajare la trândăvie sau ca o întristare pentru cei ce s-au ostenit, exact ca în pilda tocmirii lucrătorilor la câmp, în care indiferent de ceasul venirii, toți primesc plata. Important este că au venit și Hristos i-a cuprins în iubirea Sa, dar este foarte important și ceea ce se întâmplă după acest lucru. A cârti pentru primirea tuturor sau a crede că e simplu de ajuns la Hristos sunt greșeli care ne depărtează de bucuria Învierii. Sfântul Ioan Gură de Aur vrea să sublinieze că toți cei care au ajuns la Hristos, indiferent de momentul venirii, trebuie să rămână în continuare în această stare pascală, de bucurie duhovnicească. Atunci păcătosul nu mai este păcătos, nici dreptul nu mai face caz de dreptatea lui, pentru că logica dumnezeiască este diferită față de logica omenească.

„Omul este ajutat de Biserică să facă din Învierea lui Hristos, învierea sa personală”

-În perioada pascală auzim la slujbă rostindu-se: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!” Cum se trăiește bucuria aceastei sărbători în secolul XXI? Are aceeași importanță ca acum două secole sau acum un mileniu?

-Depinde foarte multe de oameni. Pentru unii, se păstrează semnificația autentică, pentru alții poate nu. În orice caz cred că fiecare simte o bucurie în această perioadă pentru că fie își amintește cum era o dată, fie imită ce vede în jurul lui, fie îl luminează Dumnezeu să înțeleagă momentul respectiv așa cum trebuie înțeles. Acum 2000 de ani, în noaptea de Paște se botezau foarte mulți catehumeni și era o altfel de bucurie, atât din partea celor care-i primeau în sânul Bisericii, cât și din partea lor ca proaspeți fii ai Bisericii. În această perioadă există nenumărate bucurii, fie că vorbim despre reîntregirea familiilor sau despre legătura de comuniune ce se creează întrei cei vii și cei adormiți.

-Se spune că oamenii L-au condamnat pe Hristos la moarte, iar ca răspuns, Mântuitorul i-a „condamnat” la viață veșnică. Cum putem face din Învierea lui Hristos învierea noastră?

-Aceasta este chemarea noastră pe care o putem îndeplini doar adâncind și trăind acest adevăr al Învierii. Când oamenii L-au urât cel mai mult pe Dumnezeu, atunci El îi iubește cel mai mult. Când oamenii Îi cer Mântuitorului să facă cea mai mare minune, să Se pogoare de pe cruce, El nu coboară. Când nimeni nu se mai aștepta să învieze, Hristos a înviat cu slavă. Din acest paradoxuri trebuie să deducem că Paștele este pentru noi. În această perioadă pascală, în orice Biserică este o frumusețe aparte, într-o catedrală mitropolitană sau într-o parohie de sat cu câteva familii. Astfel, omul este ajutat de Biserică să facă din Paștele lui Hristos, Paștele său personal. Iar dacă omul respectă rânduielile Bisericii, simte cu adevărat că Paștele este al lui. Să dea Bunul Dumnezeu ca, în această perioadă, cât mai mulți creștini să fie în biserică, iar apoi, cu ajutor divin, să poată transforma casele lor în mici biserici, aflate în legătură cu Biserica lui Hristos.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ