Ana Antonia Tudose, mica pianistă care a impresionat New-York-ul

0
104

afisul_recitaluluiAna Antonia Tudose a strălucit în recitalul de pian pe care l-a susţinut la New York, în sala „Auditorium” de la Institutul Cultural Român. A avut un program dificil şi ambiţios, Mozart, Schumann/Paganini, Chopin, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Marţian Negrea, Carl Filtsch, program căruia i-a dăruit, dincolo de atributele interpretărilor copiilor minune, o seriozitate a implicării şi dăruirii de sine din care sunt plămădiţi marii artişti.

De la regretata Mihaela Ursuleasa la Clara Haskil, Cella Delavrancea, Ilinca Dumitrescu, Martha Argerich, Helene Grimaud, comentariile şi comentatorii acestui recital extraordinar nu s-au sfiit să avanseze comparaţii şi urări ce par temerare, poate exagerate, invocând marile nume de pianiste ale unui top mondial. Modele şi puncte de referinţă pentru tânăra pianistă de 13 ani!!! Ana Antonia Tudose e încă nedesprinsă de copilărie, de unde amestecul emoţionant de şăgălnicie şi gravitate, de inocenţă şi intuiţie pe care-l au interpretările sale. Atunci când nu cântă la pian şi nu exersează, pianista-copil îşi umple braţele de pinguini de jucărie. E un salt magic în destinul fiecărui copil minune în care se împlineşte perla strălucită a unui talent miraculos.

Îţi trebuie curaj şi multă generozitate sufletească şi intelectuală ca să mizezi într-un program cultural pe numele unor artişti în devenire, câtă vreme e mult mai comod să pariezi pe virtuozitatea omologată de ani care nu-ţi rezervă surprize. Dar, în muzică, e de neiertat să nu ţii seama de copiii minune. Istoria muzicii e plină de exemple ale unei vocaţii ce uluiesc prin precocitatea lor miraculoasă ce se va înscrie nu doar în durată, adjudecându-şi eternitatea.

Dintr-un portret vânturat de toate galeriile copiilor minune ne priveşte Mozart, pictat în 1763, la şapte ani, vârstă la care Antonia a început să studieze pianul temeinic, zi de zi. Există liste de copii minune, celebrele „List of music prodigies”. Ele notează debutul lui Mozart la patru ani, al Marthei Argerich, la patru ani, al lui Glenn Gould, al lui Noah Grey-Cabey, la patru ani, debutând pe scena Operei din Sydney, al lui Claudio Arrau, la cinci ani, vârstă la care au debutat la pian şi celebrii Kit Armstrong, Vincenzo Bellini, Emily Bear… Chopin, precum şi Daniel Barenboim au debutat la şapte ani. Aşa că merită să ţinem seama de cunoscutul adagio care afirmă că valoarea nu aşteaptă să crească numărul anilor: „La valeur n’attend pas le nombre des années”.

Institutul Cultural Român din New York a susţinut şi a promovat intens acest proiect muzical şi recitalul la pian susţinut de Ana Antonia Tudose, dorind să prezinte audienţei newyorkeze un mare talent, în chiar momentul ecloziunii lui internaţionale. Recitalul susţinut de Ana Antonia Tudose a confirmat cu prisosinţă valoarea pianistei, aflată la începutul unei ascensiuni internaţionale, evidenţiind totodată şi valoarea şcolii de muzică din România.

Pianista Ana Antonia Tudose, considerată, pe bună dreptate, un copil minune, este elevă a Liceului de artă Carmen Sylva din Ploieşti, având-o ca profesor şi mentor pe doamna Anca Florentina Borcea, pe care se cuvine s-o felicităm. Antonia sau Toni ori Toniza, cum o alintă apropiaţii, a câştigat mai multe premii naţionale de interpretare la pian, la ediţiile Marţian NegreaPaul ConstantinescuIonel PerleaMargareta Sterian… A primit Premiul al III-lea, la cea de-a 11-a ediţie a Concursului Marţian Negrea, apoi Premiul I la Concursul Marţian Negrea din anul următor, la cea de-a 12-a ediţie, în 2011. La Concursul Naţional Paul Constantinescu, Ana Antonia Tudose a obţinut Premiul I, în 2010 şi Premiul de Excelenţă, în anii 2011, 2012 şi 2013. La Concursul Naţional Margareta Sterian, Antonia a primit Premiul I, în 2011 şi 2013 şi Premiul al II-lea în 2012 iar în 2011, a primit Premiul I la Concursul Naţional Ionel Perlea, cucerit de asemenea şi la ultima ediţie. Ana Antonia Tudose a obţinut Marele Premiu la Concursul Naţional de Pian. Micuţa pianistă, aflată într-o mare ascensiune, a fost recompensată cuDiplome de excelenţă de la Şcoala unde studiază şi de la Primăria din Ploieşti.

Ea a susţinut recitaluri de pian la invitaţia Filarmonicii şi Muzeului de Artă din Ploieşti, la Centrul Aurel Stroe din Buşteni, la Cazinoul din Sinaia, la Clubul Armatei, fiind invitată să susţină un recital la Gala din 2015, unde vor fi desemnaţi laureaţii concursurilor aflate sub numele marei artiste Margareta Sterian. Anul acesta, pe 24 iunie, Ana Antonia Tudose a cântat alături de violonista Raluca Maria Constantin şi de George Liviu Frâncu, actor la Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti. Evenimentul cel mai important în biografia minunatei pianiste-copil este însă debutul ei, în decembrie 2013, alături de Orchestra Filarmonicii din Ploieşti înConcertul no.8 KV 246 de W.A. Mozart, sub bagheta dirijorului Ovidiu Bălan. În prezent talentata pianistă şi-a propus să participe la marile competiţii de pian internaţionale, fiind înscrisă deja la Valetta International Piano Festival, ce va avea loc în Malta.

Trebuie subliniate sprijinul neprecupeţit pe care-l acordă părinţii acestei pianiste de mare talent abia ieşite din copilărie şi contribuţia lor permanentă la crearea unui climat spiritual şi artistic menit să desăvârşească darul acestui copil atât de talentat şi atât de responsabil faţă de propria sa împlinire. Fără să provină dintr-o familie de muzicieni, cum a fost cazul multor iluştri pianişti, l-am aminti acum pe Dinu Lipatti, Ana Antonia Tudose se bucură de înţeleaptă şi caldă susţinere în a-şi dezvolta un talent pe cât de impresionant, pe atât de lipsit de orgolii. Un mare pianist contemporan, Murray Perahia, născut în Bronx, îşi amintea ce-i spusese alt mare pianist, Horowitz, al cărui dinamism pare s-o marcheze fără să ştie pe micuţa pianistă care a delectat audienţa prezentă la „Auditorium Hall”, la Institutul Cultural Român din New York. „If you want to be more than a virtuoso, first be a virtuoso” (Dacă vrei să ajungi mai mult decât un interpret virtuoz, trebuie să fii mai întâi un virtuoz).

Ana Antonia Tudose pune în această etapă un accent deosebit pe dezvoltarea tehnicii sale, pe studiu, pe dezvoltarea ambelor mâini şi mai ales a mâinii stângi, poate că a început să lucreze deja folosind şi sistemul analizelor muzicale al lui Heinrich Schenker… La New York, micuţa pianistă a avut un prim contact incitant cu şcoala de pian americană, a dat un interviu directorului publicaţiei New York Magazin, a fost filmată în timpul recitalului şi una din piesele cântate de ea circulă pe Facebook.

Scriitoarea Doina Uricariu a făcut o analiză a recitalului plină de laude şi comparaţii la adresa pianistei, alegându-şi exemplele din istoria virtuozităţii, dar şi a competiţiei extrem de strânse în care intră un interpret virtuoz. Coordonatorul acestui proiect al ICR de la New York nu a fost altul decât fostul director general al Operei Naţionale din Cluj, regizorul de operă Rareş Trifan, care a studiat la Indiana University şi a fost bursier al Centrului Kennedy din Washington. Aşa că Ana Antonia Tudose şi-a găsit la ICR din New York nu doar amfitrioni şi manageri culturali, ci admirabili profesionişti şi creatori, capabili s-o susţină în demersurile artistice viitoare.

Ana Antonia Tudose a impresionat şi prin programul recitalului care i-a pus în valoare nu doar calităţile tehnice, ci şi versatilitatea registrelor şi paradigmelor stilistice abordate. Programul a debutat cu “Jouxjoux pour Madame” de Mihail Jora, compozitorul român care a dominat emblematic viaţa muzicală a primei jumătăţi a secolului XX, alături, fireşte, de marele Enescu, fiind un pianist şi dirijor remarcabil totodată. O piesă jucăuşă, plină de arabescuri, ce presupune tehnică, inteligenţă şi sensibilitate luminoasă, vaporoasă. A urmat Sonata nr 7 în C major de Mozart, care a cunoscut atâtea interpretări de geniu, între care am numi-o şi pe aceea a pianistei Mitsuko Uchida, pe care Ana Antonia Tudose a ascultat-o, cu siguranţă.

Tânăra pianistă-copilă a abordat cele trei părţi cu o mică precipitare, temperată apoi, când mâinile s-au eliberat de emoţie dăruindu-se claviaturii şi punând stăpânire asupra celor trei părţi, Allegro con spirito, Andante, un poco adagio, şi Rondo (alegretto grazioso). A urmat dificilul Etude 3de Schumann/ Paganini, încheiat, ca şi partiturile precedente, de aplauze furtunoase, ovaţii şi un entuziasm al audienţei care a adăugat emoţiei împlinirii şi strălucirea ochilor umeziţi de lacrimi. Un public cald, fericit să aplaude valoarea, excelenţa, dăruirea pianistei-minune. Şi, din nou, piesa unui compozitor român, Paul Constantinescu, din creaţia căruia Ana Antonia Tudose a ales Dansul dobrogean, Toccata”. 

Dincreaţia compozitorului român Marţian Negrea, pe care Ana Antonia Tudose o cunoaşte bine şi o interpretează cu mare succes, dovadă premiile obţinute la Concursurile Marţian Negrea de-a lungul mai multor ediţii, pianista din România, cu o vocaţie bine definită, deşi precoce, a ales Trei dansuri româneşti şi Alunelul, partituri de o vitalitate şi o bogăţie cromatică memorabile. A impresionat publicul cu fiecare piesă din program, cu alegerea programului şi puterea de a nu căuta efecte facile sau de a nu pune în prim-plan partiturile seducătoare, alternând lucrările grave, mai tehnice, mai reflexive, cu piesele ritmice, de dans tradiţional. O excelentă alegere a fost includerea în program a lui Carl Filtsch, pianistul, compozitorul de origine transilvăneană, născut la Sebeş, aflat pe toate listele pianiştilor-copii minune, cel mai preţuit elev şi interpret al muzicii lui Chopin, admirat de Liszt, Friedrich Wieck, Giacomo Meyerbeer, Ignaz Moscheles, criticul muzical Ludwig Rellstab.

Un apropiat al lui Chopin avea să transcrie admiraţia marelui compozitor şi pianist romantic de origine poloneză care l-a evocat astfel pe Carl Filtsch: “Dumnezeule, Doamne ce copil! Nimeni nu m-a înţeles mai bine decât acest copil! Nu e vorba de imitaţie, e vorba chiar de acelaşi sentiment pe care l-am trăit eu însumi, de un instinct care-l face să cânte fără să se gândească anume, ca şi cum nu ar exista o altă cale de a interpreta. El cântă compoziţiile mele fără să mă fi auzit vreodată cum le cânt eu, fără să-i fi arătat cel mai mic lucru în acest sens, el le interpretează nu la fel ca şi mine, pentru că are propriul lui stil, dar o face, cu certitudine, la fel de bine ca şi mine”.

”Barcarola” lui Carl Filtsch a impresionant audienţa, inundând “Auditorium Hall” de aplauze, ovaţii, strigăte în engleză, italiană, română: ”excepţional!”, “bravissimo!”, ”Gorgeous!”, “Outstandig!”, “Wonderfull!“, “admirabil!, “fantastic!”.

Ana Antonia a oferit publicului ca bis piesa lui Paul Constantinescu Toco-Toccatina. Ana Antonia Tudose a adus prin această piesă un omagiu bine meritat compozitorului şi interpretului minune care şi-a început turneele europene la 13 ani, susţinând concerte ce i-au adus triumful la Paris, Londra şi Viena. Carl Filtsch s-a stins curând la Veneţia, căci a fost răpus în plină adolescenţă de o necruţătoare tuberculoză. Au urmat apoi două lucrări descoperite postum, scrise de Frederich Chopin, Nocturne nr.20 şi Polonaise.

Într-un asemenea context, recitalul Anei Antonia Tudose nu a coborât decât vârsta invitatului, un copil-minune. Nu şi ştacheta nivelului artistic.

Sursa: cotidianul.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ