Amintirea poate deveni un spațiu al întâlnirii?

0
478

amintirea,,Amintirile sunt popasuri binecuvântate pentru veșnicie. (Ieromonah Hrisostom Filipescu)

Putem defini amintirea ca pe un spațiu al întâlnirii, al comuniunii? Cu siguranță, putem. Cel puțin, eu sunt de acord cu această definiție a amintirii. Dacă nu aș fi perceput amintirea ca pe un spațiu al întâlnirii, cred că inima mi s-ar fi îmbolnăvit de dor, cred că aș fi plâns mult mai mult decât o fac uneori când mi-e dor tare, tare, de locuri și persoane dragi care și-au pus amprenta definitiv asupra sufletului meu, asupra vieții mele.

Trăind amintirea ca pe un spațiu al întâlnirii îmi alin dorul mistuitor, iubirea învinge spațiul și timpul și mă ajută să simt că mă întâlnesc în duh cu persoanele dragi sufletului meu, ori de câte ori simt nevoia acestor întâlniri. Amintirile frumoase scot la iveală copilul din mine,  lumina și iubirea din sufletul meu, amintirile sunt comori prețioase ale minții, inimii și sufletului meu. Fără amintiri aș fi mult mai săracă sufletește, fără amintiri singurătatea ar fi fost mereu tristă și dureroasă, fără amintiri aș uita unele lecții de viață, fără amintiri aș fi o persoană mai puțin creativă și mai puțin visătoare.

Amintirile din anii copilăriei devin un spațiu al întâlnirii cu zâne și feciori de împărați, un spațiu de basm și poveste, un spațiu al cântecului duios de leagăn, un spațiu în care ai făcut primii pași, ai spus primele cuvinte, ai făcut primele ghidușii. Amintirile copilăriei sunt un spațiu al întâlnirii cu râsul, cu jocul, cu inocența, cu creativitatea, cu inventivitatea, cu originalitatea, cu prietenia sinceră, curată, necondiționată. Fără aceste amintiri nu ai mai tânji după acea bucurie unică, după bucuria autentică care îți umplea sufletul în copilărie și te făcea să zbori până la stele pe aripile norilor pufoși sau pe ale unui înger luminos. Fără aceste amintiri nu ai mai dori să-ți păstrezi mereu sufletul de copil, fără aceste amintiri ți-ai uita rădăcinile.

Amintirile te ajută să te întâlnești cu străbunii tăi, cu prietenii pe care nu i-ai mai văzut de ani și ani, amintirile te ajută să strângi în brațele sufletului persoane de care te simți legat cu fire de iubire necondiționată, cu fire de sinceritate și prietenie curată și durabilă, cu fire de încredere, cu fire de dor și comuniune.

Amintirile te ajută să te reîntorci în locuri în care ți-ai lăsat o parte din inima și sufletul tău, în locuri de o mare și rară frumusețe, în locuri în care ți-ai ridicat cu recunoștință și iubire ochii către Cer și ai mulțumit Bunului Dumnezeu pentru frumusețea Creației Sale.

Amintirile sunt spații ale întâlnirii cu sfinții Lui Dumnezeu în bisericile și mănăstirile binecuvântate cu har și sfințenie, spre care ți s-au îndreptat pașii de-a lungul timpului. Amintirile sunt spații ale întâlnirii cu duhovnici îmbunătățiți, modelatori de suflete și învățători luminați și înțelepți pe drumul mântuirii.

Amintirile sunt spații ale întâlnirii cu Dumnezeu în ceas de rugăciune și meditație adâncă și curată. Cum să nu îți dorești să mai retrăiești întâlnirea cu Domnul inimii tale, cum să nu îți dorești să retrăiești pacea, liniștea, bucuria cercetării sufletului tău de către Duhul Sfânt, Duhul de viață dătător?

Amintirile sunt spații ale întâlnirii cu oameni care ți-au schimbat traseul vieții în bine, cu oameni care au avut un rol important în formarea ta ca om, cu oameni pe care Bunul Dumnezeu ți i-a trimis pe cărarea vieții pentru a te ajuta să nu rătăcești drumul spre ACASĂ, pentru a te ajuta să îți porți mai ușor poverile vieții, pentru a te ajuta să înveți unele lecții și să evoluezi spiritual. Amintirea este, așadar, spațiul întâlnirii cu oamenii care te-au învățat lecția iubirii, cu oamenii care te-au învățat lecția iertării, lecția compasiunii, lecția dăruirii, lecția smereniei, lecția curajului, lecția adevărului, lecția hărniciei, lecția răbdării, lecția solidarității, lecția prieteniei, lecția nădejdii și credinței, lecția înmulțirii talanților. Îmi amintesc cu multă dragoste și recunoștință de toți semenii mei, care m-au ajutat să iau note de trecere la examenele vieții. În amintirile mele le mulțumesc pentru tot ce au făcut pentru mine și îi rog să mă ierte, dacă nu am știut să le mulțumesc la timp pentru binefacerile și iubirea lor necondiționată. În amintirile mele îi îmbrățișez cu brațele inimii și sufletului meu și Îl rog pe Domnul Cel Bun și iubitor să le răsplătească ajutorul pe care care mi l-au oferit necondiționat.

Amintirea e refugiul sufletului meu, amintirea e spațiul în care mă întâlnesc cu copilăria mea cu adolescența mea, cu tinerețea mea. Amintirea e spațiul în care invit persoanele cele mai dragi inimii mele, persoanele de care mă simt legată pentru veșnicie. Amintirile sunt Raiul sufletului meu din care nimeni nu mă poate izgoni, amintirile sunt izvorul bucuriei mele, izvorul odihnei, liniștii și păcii mele sufletești, amintirea e spațiul întâlnirii cu mine, amintirea e spațiul întâlnirii cu Dumnezeu și cu aproapele meu, amintirea e cufărul inimii mele în care am adunat cele mai prețioase bijuterii.

Nu-i așa, că și voi credeți, că amintirea poate deveni un spațiu al întâlnirii, nu-i așa, că sunteți de acord, că fără amintiri am fi mai săraci și mai goi sufletește, am fi mai singuri, am fi mai bolnavi de dor și de tristețe?

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ