Ajută-te singur: Maşina de pieptănat bumbacul Josue Heilman

0
39

cotton-grass-iceland
Pentru a păstra autenticitatea mesajului, a fost păstrat limbajul din perioada interbelică, atunci când cartea a fost tradusă și publicată la noi.

Josue Heilman, inventatorul maşinii de pieptănat bumbacul, se născu în 1796 la Mulhouse, centru principal al manufacturilor de bumbac din Alsacia. Tatăl său lucra în această industrie — şi când tânărul avu 15 ani, îl luă ca supra-numerar în biroul său, unde lucră doi ani ocupându-se mai ales cu desenul liniar.

Josue plecă apoi la Paris, unde petrecu doi ani în casa de bancă a unui unchi, ocupându-se între altele, cu studiul matematicilor. Nişte rude ale sale plănuind să facă o mică manufactură de bumbac la Mulhouse, aşezară pe Josue la Tissot et Rey, la Paris, pentru a se pune în curent cu afacerile, aşa cum erau practicate în această casă de comerţ. Totodată, se înscrise la Conservatorul de arte şi meserii, urmă cursurile, studie maşinele muzeului şi munci în  manufactura din Vieux -Thann, ale cărui ateliere fuseseră deschise în cursul anului 1819. Treburile nemergând bine, Heilman fu nevoit a se reîntoarce la Mulhouse.

În vremea liberă, el se ocupase mult cu invenţiunile şi mai ales cu acelea care priveau ţesutul bumbacului şi pregătirea lui pentru tors. Reîntors la Mulhouse, îşi puse în gând să inventeze o maşină de brodat, în care, douăzeci de ace dintr-o dată să fie întrebuinţate la lucrarea broderiei. După vreo şase luni de muncă, reuşi să-şi îndeplinească planul.

Această invenţie, pe care o trimise la expoziţia de la 1834, îi aduse o medalie de aur şi decoraţia Legiunii de onoare. Încurajat de acest succes, Heilman se puse şi cu mai multă ardoare pe lucu şi inventă pe rând o maşină de măsurat şi de îndoit stofele, o perfecţionare a unei maşini englezeşti de brodat, o maşină de învârtit urzeala şi alte perfecţionări ale maşinilor care pregăteau, torceau şi ţeseau mătasa şi bumbacul.

Dar cea mai însemnată invenţie a lui a fost aceea a maşinii de pieptănat bumbacul – despre care vom vorbi mai devale.

Torcătorii de bumbac din Alsacia, nefiind mulţumiţi de maşinile care pieptănau bumbacul, oferiră un premiu de 5000 franci aceluia care va inventa o maşină de pieptănat perfecţionată. Heilman îşi puse în gând s-o inventeze, ca unul care se ocupase cu aceste invenţiuni. Nu atât din dorinţa de câştig, fiindcă era cu stare, – cât, mai ales din acel instinct al inventatorului, care având înainte o problemă de mecanică, arde de dorinţa de a o rezolva.

De data aceasta, problema era cu mult mai grea decât se aştepta inventatorul. Heilman consacră mai mulţi ani studiului atent al problemei şi intră în nişte cheltueli atât de mari, încât risipi întreaga avere a nevestei sale, ajungând atât de sărac, că trebuia să aştepte de la prieteni ajutorul necesar pentru ducerea la bun sfârşit a lucrărilor sale.

Heilman se află astfel în luptă cu sărăcia şi cu greutățile invenţiei, când nevasta sa muri, crezându-l cu totul ruinat. După puţin timp trecu în Anglia şi se aşeză la Manchester, unde continuă să-și lucreze maşina. Puse pe îndemânaticii fabricanţi de maşini Harpe, Roberts & C-ie să-i facă un model, dar neizbutind să capete unul după placul său căzu într-o mâhnire vecină cu deznădejdea.

Se reîntoarse în Franţa să-şi vadă familia, fără să se oprească o clipă, oriunde s-ar fi aflat, de a se gândi la deslegarea problemei, care îl urmărea ca o idee fixă. Stând într-o seară, aproape de sobă şi cugetând la trista soartă a inventatorilor şi la nenorocirile care apasă asupra familiilor lor, se trezi privind, aproape fără să-şi dea seama, dar cu toată atenţia, cum se pieptănau fetele lui care, cu mână uşoară şi fără cea mai mică greutate, petreceau pieptenele prin părul lor lung.

„Dacă aş putea – se gândi el – să imit cu succes într-o maşină, acest chip de a trage înainte perii lungi şi de a da deoparte pe cei scurţi printr-o lucrare inversă a pieptenului, aş putea să ies din încurcătură.”

Această idee, asupra căruia Heilman se opri cu atenţie, îl conduse la invenţia unui procedeu foarte simplu în aparenţă, dar în realitate foarte complicat, a maşinii de pieptănat, – şi după trudă multă, reuşi în cele din urmă să-şi desăvârşească invenţia. Frumusețea rară a procedeului lui Heilman nu putea fi apreciat decât de acei care au văzut mașina la lucru – și care singuri pot spune ce  uimitoare asemănare este între mișcarea ce o face și mișcarea pieptănatului părului, care i-a sugerat ideea invenției.

Hawkshaw, peședintele societății inginerilor civili din Anglia, a spus de ea, prezentând-o, că „lucrează cu atâta îndemânare de parcă ar fi mişcarea degetelor omeneşti”.

Marea valoare comercială a acestei invenţii stătea în aceea că ea permitea şi torsul bumbacurilor înferioare. Manufacturierii putură, datorită ei, să aleagă firele cele mai frumoase pentru stofele scumpe şi să producă firele cele mai fine, în cantităţi cu mult mai mari. Fu cu putinţă să se producă un fir atât de subţire, încât se putea scoate mai mult decât cinci sute de mii de metri dintr-o livră de bumbac, mai dinainte pregătit; şi această livră de bumbac a cărei valoare primă era, poate, un franc, putu, astfel toarsă şi întrebuinţată la facerea dantelei de primă calitate, să producă, înainte de a trece în mâinile consumatorului, o valoare de 8-10.000 franci.

Frumuseţea şi însemnătatea invenţiei lui Heilman fură bine şi de îndată preţuite de torcătorii englezi. Şase case din Lancashire se întovărăşiră să-i cumpere brevetul numai pentru Anglia, – şi-i dădură 750.000 franci. Torcătorii de lână îi dădură aceeaşi sumă pentru privilegiul de a aplica procedeul la torsul lânei; iar domnii Marshall din Leeds plătiră cu 500.000 franci, priveligiul pentru aplicarea lui la torsul inului.

Dintr-odată, Heilman se trezi bogat. Dar nu trăi ca să se bucure de bogăţiile sale. Abia îşi văzu lucrările încoronate cu succes – şi muri, – iar peste puţin, şi fiul său îl urmă.

Iată cu preţul căror vieţi se înfăptuesc minunile civilizaţiei.

„Ajută-te singur!” (Self-Help) sau “Caracter, puritate și stăruință”, de Samuel Smiles. În românește de AL. LASCAROV-MOLDOVANU. Editura CUGETAREA, București. Ediția a- III-a