Ajută-te singur: Marele Buffon şi servitorul său Iosef

0
67

bildschirmfoto-2015-09-07-um-10-32-24

Pentru a păstra autenticitatea mesajului, a fost păstrat limbajul din perioada interbelică, atunci când cartea a fost tradusă și publicată la noi.

Printre acei, care, deşi născuţi nobili, au dus o vieaţa de munca, putem numi pe Fénélon, Chateaubriand, Montaigne şi Buffon. Acesta era de o minunată vrednicie; era un om din acei căruia vechii romani i-ar fi spus acele cuvinte pe care le găsim des în autorii lor: „incredibile industria, diligentia singulari”. El privea timpul ca pe un tezaur mărginit, care, odată pierdut, nu-l mai puteai întoarce, – de aceea îl economisea foarte mult. Toate clipele pe care el nu simţea nevoia să le dea odihnei sau recreerei, le dădea muncii.

Cu toate marele roade căpătate de el în studiul istoriei naturale, este sigur că Buffon, în tinereţea sa trecea drept un om cu talente mijlocii. Spiritul lui se clădi încet şi produse încet din cele câştigate. De asemenea, el era, – lucru de necrezut! – lenevos din fire. Obiceiul de a sta în pat dimineaţa îl făcu să-şi piardă mult timp în cea dintâi parte a vieţii sale.

Cu ajutorul servitorului său, Iosef, ajunse să se desbare. Poruncindu-i să-l scoale de vreme, îi făgădui să-i dea un scud ori de câte ori va reuşi să-l scoale înainte de ora şase. În cele dintâi zile, Buffon nu vru să se scoale, pretextând că e bolnav, – prefăcându-se că se înfurie împotriva servitorului îndrăzneţ, care îşi îngăduie să-i tulbure liniştea; şi rezultatul fu că Iosef nu câştigă decât ocări, pentru că îngăduise stăpânului să stea în pat, împotriva poruncii ce primise.

În cele din urmă, servitorul se hotărî să câştige scudul făgăduit şi câteva dăţi la şir, sili pe Buffon să se scoale, cu toate rugăminţile, ocările şi ameninţările că-l va da afară. Într-o dimineaţă, Buffon încăpăţânându-se mai mult ca de obicei, Iosef simţind nevoia de a lucra cu mijloacele cele mari, nu stătu la îndoială şi-i turnă pe piept conţinutul unui vas mare cu apă rece.

Numai datorită întrebuinţării prelungite a unor astfel de mijloace, Buffon scăpă de reaua sa obişnuinţă, iar mai târziu îi plăcea să spună: „Datoresc lui Iosef trei sau patru volume din Istoria naturală.”

Vreme de patruzeci de ani Buffon lucra la pupitrul său în toate dimineţile de la ora noua până la două după amiază şi în toate serile de la cinci la nouă. Sârguinţa sa la lucru era aşa de îndârjită şi atât de regulată, încât deveni obişnuinţa lui de toată viața.

„Munca”, spune biograful său, „devenise pentru el o nevoe; studiile făceau farmecul vieţii sale, şi ajuns la capătul glorioasei sale cariere, el repeta adesea că socotea să mai închine studiilor încă trei sau patru ani”.

Muncitor din cei mai credincioşi el se străduia totdeauna să dea cetitorului cele mai bune gânduri ale sale, îmbrăcate în cele mai bune cuvinte. Era neobosit în facerea şi refacerea compoziţiilor sale, aşa că am putea spune de stilul său că e cât mai aproape de perfecţiune.

El scrise, nu mai puţin de unsprezece ori Epocile naturii până să fie mulţumit; şi totuşi, meditase aproape cincizeci de ani asupra alcătuirii acestei lucrări. Era între altele, un minunat om de afaceri, ordonat în toate, având obiceiul de a spune că fără ordine, geniul îşi pierde trei sferturi din putere.

Marea lui izbândă ca scriitor fu datorită mai cu osebire activităţii sale neîntrerupte şi sâr-guinţei nedesminţite. „Buffon”, spune d-na Necker, „încredinţat mereu că geniul este roadă unei profunde atenţii asupra aceluiaşi lucru, spune că se plictisea compunându-şi cele dintâi scrieri, când era silit să revină, să gândească din nou asupra aceluiaşi lucru, cu toate că credea să îi atins un fel de perfecţiune; dar cu timpul el găsi o adâncă plăcere în această necontenită revenire.”

Trebue să adăogăm că în vreme ce scria şi publica toate aceste mari lucrări, Buffon era chinuit de una din cele mai crude boale, cărora e supusă fiinţa omenească.

„Ajută-te singur!” (Self-Help) sau “Caracter, puritate și stăruință”, de Samuel Smiles. În românește de AL. LASCAROV-MOLDOVANU. Editura CUGETAREA, București. Ediția a- III-a