Ajută-te singur: Folosirea cea mai bună a timpului

0
54

scriitori-timp
Pentru a păstra autenticitatea mesajului, a fost păstrat limbajul din perioada interbelică, atunci când cartea a fost tradusă și publicată la noi.

Cu puțină stăruinţă, putem întrebuinţa şi cele mici clipe de răgaz, pentru ca ele să producă rezultate de cea mai mare valoare… Un ceas pe zi, răpit ocupaţiilor uşoare, şi bine întrebuinţat ar ajunge unei persoane de o pricepere potrivită, să învețe nu importă ce ştiinţă: în zece ani ea ar face un om instruit dintr-un ignorant.

Să nu suferim ca timpul să treacă fără să poarte rod si fără a ne sluji, fie să cultivăm vreun principiu bun, fie să ne făurim vreo bună obişnuinţă. Doctorul Mason Good traducea pe Lucreţiu făcându-şi vizitele cu trăsura pe străzile zgomotoase ale Londrei, de la casa unui bolnav la a altuia.

Doctorul Darwin îşi compunea aproape toate lucrările tot aşa. Avea totdeauna cu sine un mănunchiu de hârtiuţe pe care îşi însemna gândirile, în timp ce trăsura mergea de la o casă la alta, prin sate.

Hale îşi scrise Contemplările în timpul drumurilor pe care le făcea ca judecător. Savantul Burney învăţă franceza şi italiana, mergând călare, să-şi dea lecţiile de muzică.

Kirke White se puse să înveţe greceşte în vremea pe care o cheltuia ducându-se şi întorcându-se de la biroul unui avocat, – şi cunoaştem şi noi pe cineva, care se bucură de o foarte frumoasă reputaţiune în unul din oraşele manufacturiere din Nord, care a învăţat latineşte şi franţuzeşte făcând drumuri ca băiat-comisionar pe străzile Manchesterului.

D’Aguesseau, unul din cei mai mari cancelari ai Franţei, ştia atât de bine să-şi întrebuinţeze ceasurile de răgaz, încât scrisese o mare şi frumoasă carte în timpul celor câteva clipe, care se scurgeau de când era chemat la masă şi până se punea la masă.

Doamna de Genlis compuse multe din încântătoarele ei lucrări, aşteptând în fiecare zi pe principesa căreia-i dădea lecţii. Ieremia Bentham îşi aşeza astfel ceasurile de lucru şi acele de masă încât să nu piardă nicio clipă şi vieaţa îi era regulată după principiul că cea mai mică pierdere de timp este o calamitate. El s-a arătat în vieaţa şi în lucrările sale, necurmat inspirat de convingerea că zilele noastre sunt numărate şi că e aproape noaptea, în întunerecul căreia nu mai e cu putinţă nicio muncă.

Ce înştiinţare izbitoare şi solemnă pentru tinerime, este aceea care e scrisă pe cadranul de la colegiul Au Souls la Oxford: „Pereunt et imputantur”, adică: „Ceasurile trec şi vi se va cere socoteală!…”

Timpul e ca şi vieaţa, – fără reîntoarcere. Melanchton ţinea totdeauna socoteală de timpul pe care-L pierdea pentru a se îmboldi mai mult la muncă şi pentru a nu-L pierde. Un savant italian avea deasupra uşii sale o inscripţie care poftea pe musafirul care stătea mai mult la el să ia parte la lucrările sale. „Ne temem că vă facem să vă pierdeţi timpul”, ziceau într-o zi nişte vizitatori lui Baxter. –  „De sigur că mă faceţi să-L pierd”, răspunse brusc teologul astfel deranjat. |

În adevăr, timpul este terenul pe care, mulţumită acestor mari muncitori şi tuturor muncitorilor lumii, se ridică fără încetare, pentru urmaşi, o moştenire bogată de fapte şi idei.

Munca, truda cheltuită de unii oameni pentru a ajunge cu bine la capătul întreprinderii lor este ceva extraordinar: dar ei ştiau bine că această trudă era condiţia sine qua non a izbândei lor.

Edison nu strânse mai puţin de trei infolii de materiale manuscrise, înainte de a începe să redacteza cartea sa Spectatorul. Newton scrise de cincisprezece ori Cronologia sa, până să fie mulţumit – şi Gibbon îşi scrise de nouă ori Memoriile. Vreme de mulţi ani, Hale consacră studiului câte şasesprezece ceasuri pe zi. Când era obosit cu studiul legilor, se punea să se odihnească, să studieze filosofia sau matematica.

Hume, la epoca la care lucra la Istoria Angliei, scria câte treisprezece ceasuri pe zi. În sfârşit, Moniesquieu, vorbind de unele din scrierile sale, spunea unui prieten: „Dumneata citeşti această lucrare în câteva ceasuri, – dar pot să-ţi mărturisesc că m-a costat atâta muncă, încât din această pricină mi-a albit părul.”

„Ajută-te singur!” (Self-Help) sau “Caracter, puritate și stăruință”, de Samuel Smiles. În românește de AL. LASCAROV-MOLDOVANU. Editura CUGETAREA, București. Ediția a- III-a

#selfhelp, #caracter, #puritate, #staruinta, #SamuelSmiles, #motivatie, #motivational,