Ajută-te singur: „Cu voinţă răzbaţi prin toate…”

0
67

p_17800_766x350-10-85

Pentru a păstra autenticitatea mesajului, a fost păstrat limbajul din perioada interbelică, atunci când cartea a fost tradusă și publicată la noi.

Nu e nicio persoană, fie cât de umilă, care dacă dă semenilor ei pilda hărniciei, a cumpătării, a onestităţii şi a tăriei, să nu fi avut o înrâurire tainică şi actuală asupra bunei stări a ţării, – căci vieaţa şi caracterul ei s-au strecurat, în cele din urmă, şi altora, fără voia lor, şi au transmis pilda bună pentru toate timpurile ce vor veni.

Trebue deci să recunoaştem că energia individualismului a produs cele mai tari efecte asupra vieţii şi faptelor altuia, şi că prin lucrarea lui, constitue în adevăr, cea mai bună educaţie practică. Pe lângă aceasta, ce preţuiesc învăţămintele puţintele pe care le primim în şcoli, licee şi universităţi?!

Educaţia cu adevărat însemnată, cu adevărat esenţială e aceea pe care o primim în căminurile noastre, în oraşele, câmpiile, atelierele, birourile, băncile, fabricile, şi în toate centrele de muncă unde mişună furnicarul omenesc.

Această din urmă educaţie, pe care societatea o dă membrilor ei şi care constă în pilde de muncă, de purtare, de sforţare spontană, de perfecţionare şi de control asupra ta însuţi, – într-un cuvânt, în tot ceea ce năzue a disciplina cele mai înalte însuşiri ale omului şi a-l face în stare să-şi îndeplinească îndatoririle şi treburile vieţii, – o numea Schiller, „educaţia genului uman”.

Dar această educaţie nu se capătă din cărţi şi nu o poate da nicio instrucţie curat literară. Bacon, cu puterea de exprimare care-i era obişnuită, spune că „studiile nu ne învaţă de loc chipul de a ne sluji de aceea ce-am învăţat” şi că „înţelepciunea este în afară şi deasupra lor, şi nu se capătă decât prin observare”.

Această părere se aplică tot aşa de bine şi vieţii practice şi cultivării inteligenţei însăşi, căci nu-i nicio experienţă care să nu slujească a dovedi şi a lumina acest adevăr, că un om se perfecţionează nespus mai mult prin muncă decât prin cetire şi că viaţa mai mult ca literatura, acţiunea mai mult ca studiul, înrâurirea caracterului mai mult ca biografia, năzuesc necontenit să înnoiască omenirea.

Biografiile oamenilor mari, şi mai ales ale oamenilor de devotament, sunt totuşi foarte instructive şi foarte folositoare, ca ajutoare, conducătoare şi imbolduri. Sunt printre cele mai bune, unele, care prin învăţăturile cum să trăim cu folos, cum să cugetăm bine, cum să muncim cu vrednicie pentru noi şi pentru alţii, – sunt aproape la înălţimea Evangheliilor. Preţioasele pilde de caractere nobile şi bărbăteşti, făurite încet prin sforţări personale, prin bărbăţia hotărîrii, prin încordare la muncă, prin statornicie în onestitate, pe care ele ni le arată, ne învaţă, într-o limbă pe care e cu neputinţă să n-o înţeleagă oricine, tot ceea ce este în puterea fiecăruia s-o îndeplinească prin sine însuşi – şi fac să iasă la iveală cât de mult respectul de sine şi încrederea în propriile puteri pot să facă pe oamenii cei mai umili să-şi capete o îndestulare cinstită şi un renume statornic.

Marii savanţi, marii literaţi, marii artişti, acei care se devotează apostolatului celor mai mari adevăruri, şi acei a căror nobleţă stă toată în bărbăţia inimii lor n-au aparţinut numai unei anumite clase şi nici unei anumite trepte a scării sociale. Ei s-au ivit, indiferent, din toate clasele, din toate treptele, din ateliere şi din ferme, din colibă şi din palat. Unii din cei mai mari apostoli ai Divinităţii au ieşit din cele din urmă rânduri ale poporului.

Cei mai săraci au ajuns, câteodată, în locurile cele mai înalte, – şi n-au fost greutăţi, ori cât de netrecut s-ar fi părut, pe care ei să nu le fi dat din drum. Multe dăţi, asemenea greutăţi pare că au fost cele mai bune ajutătoare; căci ele au silit pe oameni să arate tot ceea ce erau în stare ca muncă şi îndurare şi le-au însufleţit însuşirile care, fără aceasta, ar fi dormitat mereu. Pilde de asemenea greutăţi îndepărtate şi de izbânzi asfel că-părtate sunt atât de numeroase, încât îndreptăţesc, cu bun temei, proverbul: cu voinţă răzbaţi prin toate.

„Ajută-te singur!” (Self-Help) sau “Caracter, puritate și stăruință”, de Samuel Smiles. În românește de AL. LASCAROV-MOLDOVANU. Editura CUGETAREA, București. Ediția a- III-a