Afaceri curate şi… nu tocmai

0
24


O soră credincioasă, mare râvnitoare la vândut tot felul de mărunţişuri şi cărţulii bisericeşti pe la hramuri de biserici, mănăstiri, talciocuri, manifestări cu tentă mai mult sau mai puţin religioasă şi posesoare a unei limbariţe de invidiat chiar si de către redutabilii noştri oratori politicieni, se gândeşte să îşi extindă afacerile şi la modul ceva mai susţinut, prin solicitarea unui stand permanent la una din bisericile din zona în care îşi purta nevoințele.

Îmbrăcată mereu, invariabil, în haine călugăreşti (pentru care primise eficiente binecuvântări de la niscaiva părinţi bisericeşti contemporani), se duce la părintele paroh de la biserica în discuţie şi îi spune:

– Părinte, hai să facem o înţelegere. Sfinţia Ta mă laşi să vând ale mele undeva afară, într-un spaţiu bun, iar eu dau pentru biserică în fiecare lună câte 500 de lei, ca donaţie, şi încă 200 de lei pentru cheltuieli de întreţinere (gaz, curent etc). Însă am doar o singură condiţie: să anunţaţi în biserică, în fiecare lună, faptul că sora (…) a dat atâţia bani donaţie şi atâţia bani pentru întreţinere.

Părintele, om hotărât şi înţelegător nevoie mare, îi răspunde imperturbabil:

– În primul rând, tu nu eşti soră cu mine, să spun credincioşilor că sora (…) a făcut nu ştiu ce pentru biserică. În al doilea rând, dacă tu dai banii ăştia ca să fii auzită de oamenii din biserică ce fapte mari de milostenie ai făcut, atunci banii ăia nu se duc la Dumnezeu, ci la dracul! Şi tu, o dată cu ei…

Însă, să vedeţi, cum lucrează Bunul Dumnezeu, sora (…) poate fi văzută totuşi neguţătorind la o altă biserică, ceva mai binevoitoare…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015