Acoperirea nevoilor materiale ale clerului

0
26

floriÎn privinţa împlinirii nevoilor trupeşti ale clericului, Sfântul Ioan Gură de Aur face referire la această chestiune, aşa cum era ea privită în Vechiul Testament.

«Prin urmare, trebuie să-i susţineţi cu dărnicie pe învăţătorii voştri în împlinirea nevoilor lor, pentru a nu ajunge să se istovească şi să se descurajeze, pentru a nu căuta la cele de jos şi a fi lipsiţi de cele de suflet preocupându-se astfel mai mult cu cele duhovniciei şi a nu fi absorbiţi de cele trupeşti».

Cuvântul apostolului Pavel referitor la porunca legii mozaice „Să nu legi gura boului care treieră” (A Doua Lege 25,4), Sfântul Ioan Gură de Aur o tâlcuieşte astfel: «Vezi cum vrea să-l determine pe învăţător să lucreze? Pentru că nu există, cu adevărat, o altă osteneală mai mare decât a aceluia. Insă aceasta o spune legea Vechiului Testament. Ce spune însă legea lui Hristos?,, Vrairac este lucrătorul de plata sa” (Lc. 10,7). Să nu fim atenţi aşadar doar la plată, ci şi la condiţiile premergătoare ei, căci spune: „Vrednic este lucrătorul de hrana sa”. Căci cel care trăieşte în comodităţi şi lux nu este vrednic de plată. Dacă cineva nu lucrează ca boul la treierat, ducându-şi jugul, răbdând arşiţa şi spinii, neîncetând să muncească până duce roadele în hambare, nu este vrednic de plată».

Ar trebui să oferim clericilor, continuă sfântul Ioan Gură de Aur, tot ce este necesar spre întreţinerea lor, precum făceau iudeii cu leviţii, care erau cu totul asiguraţi în privinţa traiului zilnic. întrucât legea lui Moise acoperea cu desăvârşire, prin zeciuială şi alte venituri, nevoile lor trupeşti. Şi adaugă:
«Era normal însă să fie legiferate pentru ei toate astea, întrucât căutau cele prezente. Eu însă adaug că clericii nu au nevoie de nimic mai mult decât de hrană şi haine, pentru a nu fi atraşi de grija pentru argint, sau de proprietăţi, sau de o mulţime de mobile; în urma unei astfel de alegeri Dumnezeu nu va mai consimţi să fie „partea moştenirii lui”. Dacă sunt alesul lui Dumnezeu şi moştenitorul Lui, nu mă fac părtaş cu alte neamuri, ci trăiesc asemenea preotului sau levitului din zeciuială şi din slujirea la jertfelnic, întreţinându-mă din veniturile mele. Având hrană şi haine, voi fi mulţumit cu acestea şi, precum un ucenic al Crucii, mă voi face părtaş la sărăcia Lui…

Mai mult decât a purta steagul lui Hristos, nu căuta câştig lumesc. Dacă ai mai mult decât atunci când nu erai cleric, ascultă spre ruşinarea ta cuvântul „sorţii lor nu vor folosi lor”. Fii primitor de săraci în locuinţa ta săracă, pentru ca împreună cu ei să-L găzduieşti pe Hristos».

Însă astăzi, în Babilonul contemporan, în civilizaţia comodităţilor, a abundenţei, a plăcerii şi voluptăţii, ispitele chiar şi pentru clerici sunt de nebiruit. Acum, sărăcia şi-a pierdut semnificaţia ei duhovnicească, libertatea în Hristos este foarte rară, iar concentrarea pe cele din afară constituie un mod de viaţă. Traiul nostru, contactul nostru cu oamenii din lume, „bunurile” tehnologiei, sunt plătite în realitate foarte scump. Preţul este mântuirea omului. Vărsăm sânge nu pentru a lua Duh, ci pentru a ne asigura comodităţi trupeşti.

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ