Acatistul Izvorului Tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu

0
112

După rugăciunile începătoare:

Condacul 1:

Pe Fântâna cea pururea curgătoare şi vieţuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc carele izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-L lăudăm cei ce cerem Lui dar, ca Cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apa cu credinţă şi să zicem : „Rugămu-ne, rourează-ne cu darul tău”, ca să strigăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Icosul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să Te slăvesc strigând către Izvorul tău unele ca acestea :

Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea cu mările reverşi minuni peste toată lumea;
Bucură-te, Siloame, al doilea care covârşeşti curgerile Nilului cu revărsarea darului;
Bucură-te, apă care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iordanului lucrare ai primit;
Bucură-te, mâna de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata Ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, Izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tu tuturor le dai celor ce cer întărire sufletelor şi sănătate trupului;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 2-lea:

Stăpânul cerului şi al pământului, lucruri minunate şi prea slăvite a săvârşit întru Tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pentru că de sus a picurat arătat, ca o ploaie în pântecele Tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-Te pe Tine Izvor de tămăduiri, care vindeci pe toţi cei ce-Ţi cântă : Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeiesc Izvor al raiului, Fecioară şi Maică cerească pe Tine Te numim după vrednicie, căci curgerea şi darul Izvorului Tău a străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, de apa ce se dă spre băutura tuturor celor ce cer. Pentru aceasta, bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la Izvorul Tău, scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceaţă zicând :

Bucură-te, Izvorul curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;
Bucură-te, că pe orbii ce aleargă la Tine, a vedea lămurit îi faci;
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori, pe cel mort l-ai înviat;
Bucură-te, minune străină, acoperită pururi de slava celui Prea Înalt;
Bucură-te, că pe Tine Te numim Rai curgător;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând, adapi sufletele cele însetate de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 3-lea:

Puterile Tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de fire pe care tuturor le reverşi, cine le va putea spune, o, Izvorule dătător de daruri; că nu numai că goneşti bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la Tine cu dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli, curăţindu-le, la toţi cei ce-Ţi cântă Ţie : Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pe Norul cel ceresc cu cântări minunate să-L lăudăm credincioşii, care pe picătura Hristos, dătătorul de viaţă, pe pământ L-a plouat, pe Apa cea dumnezeiască şi vie, cea săltătoare şi izvorâtoare, fără de moarte, a dăruit-o nouă credincioşilor care cântăm :

Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, Ceea ce după băutură niciodată nu se deşartă;
Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topeşte sufletele;
Bucură-te, că din pântecele minţii, cei ce beau înţelepteşte, revarsă râuri dumnezeieşti;
Bucură-te, că tuturor le izvorăşti darul din destul;
Bucură-te, Izvor de viaţă primitor care pururi izvorăşte daruri;
Bucură-te, Fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă şi neputincioasă;
Bucură-te, vedere orbilor;
Bucură-te, dumnezeiască curăţie a celor leproşi;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 4-lea:

Izvorăşte-mi mie Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud Izvorul Tău, care izvorăşte viaţă şi dar credincioşilor, că Tu pe Cuvântul Cel dintr-un Ipostas L-ai izvorât nouă şi locul cel de tămăduire, de obşte, fă-l cu adevărat şi gata îl arată tuturor celor ce-Ţi cântă : Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Biserica Ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de fire, că din moarte văzuta, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la Dânsa şi tuturor izvorăşti dulceaţă din destul. Pentru care şi noi nevrednicii, cu cântări duhovniceşti veselindu-ne, zicem :

Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viaţă;
Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucură-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucură-te, răcoreala celor înfierbântaţi de arşita păcatelor;
Bucură-te, luminarea ochilor orbiţi de neştiinţă;
Bucură-te, auzirea celor surzi;
Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat;
Bucură-te, loc de tămăduire sfinţit cu adevărat;
Bucură-te, că ne izvorăşti din ceruri daruri fără împuţinare;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 5-lea:

Daruri din destul curg din Tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăşti apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioşilor celor însetaţi de viaţă şi goneşti arşita păcatelor celor ce-Ţi zic : Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neamul omenesc, Te laudă pe Tine Preacinstită, că tuturor le izvorăşti din ceruri daruri fără încetare, arătându-Te pe Tine izvor nemuritor, Dumnezeiască Mireasă, nouă celor ce-Ţi aducem aceste cântări de laudă :

Bucură-te, izvorâtoarea apei lui Hristos, din care se adapă toată lumea;
Bucură-te, că Făcătorul tuturor întru Tine ca o picatură S-a pogorât arătat;
Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a privi lumina;
Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată;
Bucură-te, curăţirea leproşilor şi sugrumarea diavolilor;
Bucură-te, că pe împăraţi i-ai făcut credincioşi desăvârşiţi;
Bucură-te, înţelepciunea celor simpli;
Bucură-te, bogăţie de daruri a săracilor;
Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 6-lea:

Lucru cu adevărat necuprins şi mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru Tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului Tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, care firea cu adevărat nu a văzut. Pentru care şi noi cu umilinţă ne rugăm : nu ne trece cu vederea, grăbeşte ajutătoarea noastră grabnică şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşilor ca să Te lăudăm zicând aşa : Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Măririle minunilor Izvorului Tău Fecioară Preacurată, cine le va putea spune că Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin picăturile Izvorului Tău, de care povestesc limpede lâna şi mana şi Siloamul şi piatra ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon. Darul Tău, este mai presus de cuvânt şi de gând; drept aceea şi noi într-o unire de gânduri cântăm laudele acestea :

Bucură-te, Fecioară că din Tine se revarsă apa care vindecă patimile cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, că din izvorul Tău a curs apă care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă;
Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite;
Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioşii se sfinţesc;
Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite;
Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoşi pe cei credincioşi;
Bucură-te, apă care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 7-lea:

Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi Născătoare de Dumnezeu să scoată apele cele de mântuire şi cu ea să stingă cărbunii înşelăciunii şi ai necurăţiei; drept aceea şi noi credem cuvintele Fiului Tău, Stăpână, Care a zis : „că în veci nu vor înseta, cei ce cu credinţă vor bea din ea” , zicând : Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pântece mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului Tău, că şi naşteri dăruieşti, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care şi noi bucurându-ne zicem :

Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşte necunoştinţa;
Bucură-te, amestecare care picură dumnezeiască dulceaţă inimii;
Bucură-te, paharul manei cel de viaţă turnător;
Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă;
Bucură-te, Ceea ce izvorăşti liniştea neputinţelor;
Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor;
Bucură-te, Ceea ce ai liniştit frigul şi ai stins aprinderea înfocării;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 8-lea:

Minunile Tale cele neauzite Stăpâna, fac pe toţi credincioşii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului Tău; pe cei muţi şi surzi ca şi cum ar fi grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit, îi vindecă, şi tămăduieşte desăvârşit pe cei ce-Ţi cântă cu credinţă Ţie : Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Pe toate apele le covârşeşte Fecioară Curată, apa izvorului Tău, care dăruieşte arătat izbăvirea de boli cumplite şi dă sufletelor toată sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce cântă :

Bucură-te, că pe cei ce aleargă la Tine îi scoţi din cuptorul patimilor;
Bucură-te, uşă prin care străbat razele luminii şi luminează ochii trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, Ceea ce singură eşti mângâierea pământenilor;
Bucură-te, izvor prea cinstit;
Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoşat;
Bucură-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neştiutor spre al Tău izvor;
Bucură-te, că va fi împărat l-ai încredinţat;
Bucură-te, că el spre mulţumire biserică în numele Tău a ridicat;
Bucură-te, că Tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că pătimaşii ce cu credinţă năzuiesc la izvorul Tău se tămăduiesc;
Bucură-te, vas de apă neîmpuţinată şi de boli vindecător;
Bucură-te, că izvorul Tău tuturor este îndeajuns îndestulător;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 9-lea:

Lumină tuturor mădularelor omeneşti făcându-Te Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul şi Ziditorul tuturor şi acum din amestecarea tinei şi a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce se născuse orb şi care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea şi vazând lumina şi marea minune izvorâtă din milostivirea Ta cea negraită a zis : Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Siloamul vindeca bolile, însa mai presus s-a arătat Prea Sfântă Stăpână izvorul Tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai o dată într-un an şi nu numai acei ce     i-au mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească şi trupească a celor ce cu bună credinţă şi cu dragoste vin către Tine strigând :

Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate durerile noastre sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, vas cu care primim bucuria şi mântuirea;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti;
Bucură-te, Izvor nesecat al apei celei dătătoare de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare;
Bucură-te, apă care curăţeşti spurcăciunea păcatului;
Bucură-te, încetarea întristărilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 10-lea:

Vrând să vădeşti minunile cele de la izvorul Tău, ai poruncit Stăpână lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecaţi, pentru ca să cunoască puterea Ta şi să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta şi noi nu tăinuim minunile şi facerile Tale de bine către noi robii Tăi, ci cu mulţumire proslăvim pe Dumnezeu şi cântăm : Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Viaţa noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte. Către Tine dar alergăm Maica lui Dumnezeu şi înaintea izvorului Tău cădem rugându-Te : spală tina păcatelor, vindecă sufletele îmbolnăvite şi trupurile chinuite le îndreptează, iar noi cu bucurie să strigăm Ţie :

Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti;
Bucură-te, izbăvirea durerilor şi chinurilor trupeşti;
Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;
Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor;
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăţa fărădelegile noastre;
Bucură-te, că prin Tine, după măsura credinţei se dau vindecări;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 11-lea:

S-a înălţat apa izvorului Tău, Curată, mai presus de ceruri şi de adâncurile pământului, aceasta fiind hrană sufletului, miere din piatră şi dăruire de mană, slobozitoare de boală şi mântuitoare, pentru aceasta mulţimea credincioşilor veselindu-se saltă cântând : Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fântână izvorâtoare de viaţă plină de daruri dumnezeieşti s-a arătat noua Prea cinstit Izvorul Tău, Stăpână, spre băutură, sfintirea şi mângaierea noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l şi cu credinţă îngenunchind înaintea lui strigăm Ţie :

Bucură-te, chezăşuitoarea mântuirii păcătoşilor;
Bucură-te, vindecarea a toate neputinţele;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului Tău şi Dumnezeului nostru;
Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile ceresti şi cele pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce adapi brazdele pe care cresc mulţimea îndurărilor;
Bucură-te, Ceea ce ne povăţuieşti pe noi către patria cerească;
Bucură-te, roua florilor celor neveştejite;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 12-lea:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile Tale şi te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu credinţă se apropie de izvorul Tău şi cer binecuvântare şi iertare de păcate cântând : Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nu cerem mai multă îndurare de la Tine Stăpână, decât precum Te-ai milostivit şi ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul Tău şi au dobândit cele de folos, aşa Te milostiveşte deci şi spre noi, cei ce suntem cuprinşi de faptele cele rele ca să Te slăvim pe tine, zicând unele ca acestea :

Bucură-te, nădejdea noastră în viaţă şi după moarte;
Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credinţă şi se luptă împotriva ispitelor;
Bucură-te, Ceea ce dai veşnică mântuire celor ce se ostenesc în viaţa călugărească;
Bucură-te, Ceea ce izbăveşti omenirea din foametea sufletească şi trupească;
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;
Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti pe noi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă şi în văzduh;
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul Tău, pe care îl şi dobândim;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, că prin minunile Tale ai bucurat tot neamul creştinesc;
Bucură-te, Ceea ce eşti Izvor de viaţă dătător!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la Tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către Tine tindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm Ţie : Caută spre noi dintru înălţimea Ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră pe care o facem către Tine din inima noastră cea împietrită şi depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru aceasta vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi cu rugăciunile Tale ne izbăveşte de veşnica muncă ca să-Ţi cântăm Ţie neîncetat : Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1

Rugăciune

Prea Sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ocrotitoarea neamului omenesc, căreia Stăpânul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, văzându-Te pe Tine Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, a zis : “Femeie iată fiul Tău” şi ucenicului “Fiule iată Mama ta”, deci prin aceasta toţi câţi credem în patima Lui cea făcătoare de viaţă, cei care am fost atinşi de veninul şarpelui şi de acul morţii şi care prin “Rana Lui ne-am vindecat”, Ţie ne-a încredinţat Stăpânul ca sa ne fii Maică, pentru că numai o maică adevărată poate să cunoască toate durerile şi suferinţele fiilor săi. Tu Prea Sfântă Stăpână, care din neamul omenesc fiind ştii câte suferinţe au căzut asupra acestui neam, din pricina păcatelor lui; dăruitu-ne-ai Izvorul Tău cel dătător de multe vindecări pe care-l prăznuim astăzi. Tu ai făcut ca orbul să se rătăcească în căutarea izbăvirii, iar pe bunul şi blândul Leon să-l gaseasca şi să-i stinga setea cu apa izvorului Tău şi prin spălare   i-ai dăruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci şi Leon, pentru bunătatea inimii lui i-ai dăruit împărăţia Bizanţului. Lui Iustinian împăratul, i-ai dăruit vindecare de boala lui cea fără de leac şi tuturor celor ce au alergat cu credinţă le-ai dăruit izbăvire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maică, pe care cine le va putea spune după vrednicie şi ce grai le va putea grăi. De aceea şi noi acum cădem în genunchi în faţa milostivirii Tale, ca uneia care cunoşti cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de groaznică ne este căderea, cât de departe suntem de adevărata cale a dreptăţii dumnezeieşti; am căzut, ne-am depărtat, toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, dacă nu Tu care esti Maica noastră cea bună şi milostivă, care totdeauna mijloceşti la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre celor multe, de aceea şi acum în această zi în care prăznuim amintirea Izvorului Tău celui făcător de minuni, cădem la Tine şi cu umilinţă ne rugăm, să mijloceşti la Cel Atotputernic şi Atotmilostiv, ca să trimită acestei ape Sfinţite în aceasta zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, şi marea Ta milostivire de la izvorul cel arătat lui Leon, ca să curăţească păcatele noastre şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa noastră cea sufletească şi trupească, că unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul şi unde lipseşte sănătatea, să plinească această lipsă bogăţia darurilor Izvorului Tău celui făcător de minuni. Ca totdeauna binecuvântând pe Stăpânul şi pe Tine mărindu-Te să ne învrednicim de împăraţia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să strigăm Ţie cu mulţumire miluieşte-ne pe noi Împărăteasă a Izvorului tămăduirii. Amin!

Apoi :

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.(de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie împăraţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte… Binecuvintează…

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!