„Cred că aceasta este trezvia: când stai faţă către faţă cu Dumnezeu” (V)

0
42

duhul-sfant– Trezvia este susţinută de conştiinţa milei lui Dumnezeu sau mai mult de gândul la judecata de apoi?

– Un Părinte spune în acest sens că sunt mai multe categorii de oameni: unii care sunt robi, făcând voia lui Dumnezeu din teamă, apoi alţii care sunt slugi şi aşteaptă plată, şi ultima categorie, fiii, care fac totul din dragoste, neaşteptând nimic, dar primind totul. Sunt aici trei categorii bune, căci există oameni care
nu fac nimic nici din frică, nici pentru răsplată.

– Pentru lumea de astăzi, mai are putere acest gând al judecăţii dumnezeieşti?

– Într-adevăr, astăzi nu se mai prea vorbeşte nici despre judecata lui Dumnezeu, nici despre iad, căci duce la deznădejde. Credinţa oamenilor fiind slabă, nu se raportează în primul rând la judecata lui Dumnezeu. Credinţa se raportează la Dumnezeu însuşi şi omul se îndreaptă spre Dumnezeu ca spre Cel Care e bun, milostiv, iertător, Care poate ajuta. Noi trebuie să în-cepem cu iubirea lui Dumnezeu pentru a-l sensibiliza pe om. Se mai întâmplă ca oamenii să trăiască într-o stare de lâncezeală, de formalism, şi atunci poate n-ar fi rău să le amintim ceea ce de fapt aminteşte Evanghelia. Şi judecata este o realitate, chiar dacă nu vrem să vorbim despre ea. Nu vorbim ca să nu descurajăm, dar aceasta nu înseamnă că judecata nu există. Aici e o problemă de pedagogie. După ce omul se îndreaptă spre Dumnezeu şi începe să cunoască tot mai mult, să aibă o oarecare experienţă, el trebuie să se gândească tot mai mult la judecata lui Dumnezeu, care sâ-l încurajeze să facă şi mai mult şi să-şi dea seama de exigenţele credinţei. Credinţa este şi exigentă, îţi impune un stil, un mod de viaţă.

Faptul că în cultul ortodox şi rânduielile vieţii monahale, împărtăşirea în cadrul Sfintei Liturghii este precedată de multă pregătire prin cele şapte Laude şi întreaga pravilă, nu face ca omul să obosească, să se împrăştie şi să-i slăbească atenţia până la momentul întâlnirii cu Dumnezeu în Sfânta Euharistie?

Se poate întâmpla şi lucrul acesta, însă noi trebuie să evităm, pe cât posibil, această împrăştiere. Fiecare om are un ritm al lui şi, dacă nu-l respectă, n-ajunge la rezultatul dorit. Ortodoxia este calea împărătească, dreapta măsură în toate. Trebuie să facem totul şi cu judecată, cu minte, nu numai cu sentiment, dintr-o râvnă care poate fi exagerată la un moment dat. Sunt oameni mai rezistenţi, care pot să stea ceasuri întregi treji la rugăciune, sunt alţii care au o rezistenţă spirituală şi fizică mult mai mică, şi aceştia se împrăştie în multa rugăciune. Cred că trebuie să se ţină seama de ritmul fiecăruia, de capacitatea, de forţa de rezistenţă a fiecăruia şi tocmai de aceea în tradiţia noastră ortodoxă există o mare libertate. Nu toţi trebuie să vină de la început şi până la sfârşit. Vine omul şi pe parcurs. însă slujba se face toată pentru că nu o fac numai cei prezenţi, sau cei care sunt mai rezistenţi o fac şi pentru cei care nu pot participa la toată slujba. Este ca un fluviu la care se adaugă alte şi alte izvoraşe, şi până la urmă fluviul se măreşte. Trebuie ca mai cu seamă la Liturghie să se poată concentra şi să o trăiască cu adevărat, să se silească să fie pregătit ca să se poată şi împărtăşi. O Liturghie la care omul nu se împărtăşeşte efectiv, sigur că nu rămâne total stearpă, dar e o Liturghie care nu se împlineşte, căci ea este, în fond, taina Trupului şi a Sângelui, a pâinii şi a vinului euharistie. Dacă Liturghia ar fi să ne hrănească numai duhovniceşte, n-ar mai fi pâinea şi vinul material acolo. Dar Liturghia e făcută să ne hrănească şi trupeşte, prin pâine şi vin. De aceea împlinirea Liturghiei nu se realizează decât atunci când omul se împărtăşeşte efectiv. Dar pentru aceasta el trebuie să vină foarte pregătit, ceea ce nu e posibil de fiecare dată, şi atunci găseşte acest subterfugiu de a nu fi pregătit şi a rămâne neîmpărtăşit. Liturghia este exigentă. Sfântul Ioan Gură de Aur zicea că la Liturghia credincioşilor nu stau decât cei care se împărtăşesc, care sunt pregătiţi pentru aceasta. Etacă nu eşti vrednic să te împărtăşeşti, nu eşti vrednic nici să participi la Taina Euharistiei.

Dialoguri duhovniceşti, Mitropolitul Serafim Joantă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ