Locuri sfinte în Odessa: Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului

0
377

pelerinajodessaPrin cartierul Moldovanka (tot atât de mare cât vechiul oraş întemeiat de ruşi la 1794), a cărui biserică a fost dinamitată în perioada comunistă, şi care a fost locuit la început, după cum o arată şi numele, de români moldoveni, se trece spre cea mai frumoasă mănăstire a Odesei, situată în cartierul Balşoi Fontan. Aici dăinuie o ctitorie moldovenească de la 1821, mănăstirea de călugări Adormirea Maicii Domnului. Mânaş¬ţi¬rea este situată în imediata apropiere a Mării Negre, pe un mal înalt, de o rară frumuseţe.

La început a fost metoc al eparhiei Chişinăului. În secolul nostru, după 100 de ani de slujbe neîntrerupte, este închisă de către bolşevici. În 1942 este deschisă una din biserici, iar în 1944 mănăstirea este restaurată şi devine, doi ani mai târziu, reşedinţa de vară a Patriarhului Moscovei, fiind salvată astfel de la închidere. Din 1961 începe funcţionarea unui Seminar Teologic pe lângă mănăstire, iar din 1965 aici se află sediul Arhiepiscopiei Odesei. După 1988 se redeschid şi celelalte biserici din mănăstire şi se construieşte o biserică nouă, de mari dimensiuni (încă neterminată). Mănăstirea se bucură de ocrotirea Sfântului Kukşa, canonizat pe data de 18 octombrie 1994, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare se află într-o raclă preţioasă. Viaţa lui sfântă şi iubirea de aproapele au fost cunoscute nu numai de părinţii de aici, unde sfântul s-a nevoit, ci şi în alte locuri de nevoinţă ori prigoană, prin care i-au fost purtaţi paşii.

SFÂNTUL KUKSA

Biserica Ortodoxă de-a lungul istoriei s-a slăvit de către părinţi îmbunătăţiţi în viaţa duhovnicească. Unul dintre ei este şi preacuviosul Kuksa de Odesa. El este unul dintre sfinţii secolului XX.
Preacuviosul Kuksa s-a născut pe 25 ianuarie 1875 în satul Arbuzinca din regiunea Nicolaevsk într-o familie de drepcredinciosi creştini, primind la botez numele de Cosma. Alături de Cosma, tatăl său Kiril şi mama să pelerinajodessa1Haritina au mai avut doi fii şi o fiică. Mama sa în tinereţe a dorit să fie monahie, dar nu a primit binecuvântarea din partea părinţilor ei. Şi atunci în sufletul ei s-a născut dorinţă ca măcar unul din copiii săi să îmbrăţişeze vrednicia monahală.

Visul ei avea să se îndeplinească prin fiul ei Cosma. Acesta în anul 1895 face o călătorie la Locurile sfinte şi Muntele Athos unde I se prevesteşte de stareţul Lavrei ruseşti Sfântul Pantelimon, arhimandritul Misail ca peste un an va reveni acolo. Într-adevăr în anul următor revine în Sfântul Munte Athos şi este rânduit cu ascultarea de prescurar. Revine la Locurile Sfinte în martie 1901 când a fost trimis de mănăstirea să la schitul Tebaida.

Aici a primit ascultarea de a se îngrijii de pelerini. Această ascultare a dus-o cu răbdare şi dragoste timp de 11 ani. Revine în Sfântul Munte la mănăstirea de metanie până în iulie 1913 când este nevoit să vină în Rusia. Aici se va stabili la celebra Lavra Pecerska de la Kiev. În anul 1914 timp de zece luni, împreună cu alţi monahi, a fost rânduit spre ajutorarea fraţilor pe trenul sanitar care circulă pe ruta Kiev-Lvov.În această perioadă a dat dovadă de alese calităţi sufleteşti, ca răbdare, compasiune, dragoste în îngrijirea bolnavilor şi răniţilor. După această perioadă el se reîntoarce la Lavra unde este pus să aibe grijă de sfintele moaşte şi candelele în faţa lor care se aflau la Peşterile de departe.

Pe 8 aprilie 1931, în al 56 an al vieţii, primeşte tunderea în monahism, punandui-se ca nume cel al preotului mucenic Kuksa a cărui moaşte se aflau în Peşterile de aproape. Pe 3 aprilie 1934 părintele Kuksa a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 3 mai acelaşi an a fost făcut ieromonah.
În anul 1938 este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani de lagăr în oraşul Vilma din regiunea Molotovsk. La praznicul Sfântul Mc.Gheorghe din 1943 este eliberat din lagăr şi i se stabileşte domiciul forţat în oraşul Kungura din regiunea Solikamsk, unde cu binecuvântarea episcopului local îşi va putea relua activitatea pastorală.
În anul 1948 ia sfârşit deportarea să şi se reîntoarce la Lavra Pecerska, unde primeşte ascultarea de făclier la Peşterile din apropiere. Peste doar 3 ani autorităţile sovietice atee l-au mutat la mănăstirea din Poceaev unde se afla icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Perioada petrecută aici a fost bogată din punct de vedere duhovnicesc fiindcă au venit la dreapta credinţă atei, sectanţi.
pelerinajodessa2Anul 1957 (aprilie) îl găseşte la mănăstirea de călugări Sfântul Ioan Teologul din Kresceatik, eparhia Cernăuţi. Aici va sta până în anul 1960 fiindcă mănăstirea este transformată în mănăstire de călugăriţe iar monahii au fost trimişi la Lavra Poceaev. Cuviosul Kuksa este mutat la Odessa la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, unde va trăi până la sfârşitul vieţii sale întâmplate la 24 decembrie 1964.
Pe 22 octombrie 1994, la 30 de ani de la trecerea în rândul drepţilor a Cuviosului Kuksa a avut loc canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă din Ucraina.
Talpă Sfântului Apostol Andrei este păstrată aici într-un frumos chivot îşi este scoasă din altarul bisericii din Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului doar de trei ori pe an, la marile sărbători.

Sursa: pelerinaje-duhovnicesti.ro

 [twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ