23 Noiembrie. Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea

0
64

AntonieSfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab şi a domnitorului Constantin Brancoveanu. S-a spus despre el că ar fi un aromân, originar din oraşul Ianina, din Grecia. Din cercetările făcute, putem susţine că venea dintr-o familie de creştini din satele Olteniei.

Impresionat de viaţa aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru a intrat frate în acest schit. Dorind să sporească nevoinţele monahiceşti, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah îmbunătăţit şi de mare folos multora, l-a sfătuit să renunţe. Cuviosul Antonie îi asculta sfatul şi în jurul anului 1690 s-a retras la câţiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu acelaşi nume, unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Aceasta i-a devenit chilie şi loc de reculegere. Nemulţumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în aşa fel încât să poată face din ea un lăcaş de închinare şi de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând această bisericuţă, i-a pus o catapeteasmă şi icoane, inzestrand-o cu cele necesare săvârşirii dumnezeieştilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfinţit acest locaş.

În această bisericuţă s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârşitul vieţii. Cobora la schit doar în duminici şi sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie şi a primi Trupul şi Sângele Domnului.

Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani şi a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.

Ţinând seama de viaţă şi nevoinţele sale, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în şedinţa din 20 iunie 1992, a hotărât că el să fie aşezat în rândul sfinţilor.

Sfintele Moaşte ale Cuviosului Antonie au fost aşezate în Biserica Schitului Iezer. O părticică din Sfintele sale Moaşte se află şi la Schitul Dârvari din Bucureşti.

Sfântul Ierarh Amfilohie

Sfântul Amfilohie a fost concetăţeanul şi prietenul Sfântului Vasile cel Mare, precum şi al altor sfinţi mari din veacul al patrulea. Acesta de foarte tânăr s-a retras într-o peşteră unde s-a nevoit ca sihastru vreme de patruzeci de ani. După ce scaunul episcopal de la Iconium a rămas vacant, Amfilohie a fost acela care, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales şi înălţat Episcop în Iconium.

Sfântul Amfilohie s-a numărat printre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Doilea Ecumenic din anul 381.  El a luptat împotriva lui Macedonie, împotriva arienilor şi a eunomienilor.

După ce împăratul Teodosie a dat stăpânirea părţilor apusului Europei lui Valentinian cel tânăr şi a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni şi fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.

Căci mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci sfântul preaînţelepţeşte a arătat lucrul, zicând: “Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău şi te mânii? Aşa să crezi că şi Dumnezeu şi Tatăl, asemenea Se întoarce şi urăşte pe aceia care hulesc pe Fiul Său şi zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl”.

Auzind aceste cuvinte împăratul a înţeles de ce Sfântul Amfilohie nu a dat cinstea cuvenită fiului lui, Arcadie, şi s-a minunat de înţelepciunea şi îndrăzneala lui.  Sfântul Amfilohie s-a mutat la Domnul la anul 395.

 

Sursa: Crestin Ortodox

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ