18 Decembrie. Pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian

0
109

1 Sf SebastianAcesta a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian (284-305). Sfântul Sebastian era unul din sfetnicii împărăției. S-a născut în Galia, dar a crescut la Milano, de unde se trăgea și neamul său. A cunoscut din copilărie pe Hristos și, măcar că intrase în armata împărătească și era comandant al ostașilor din Roma, în ascuns, a rămas ucenic înfocat al Domnului. Gândul lui era să ajute ucenicilor să mărturisească credința, la ceasul greu al chinurilor.

Așa a făcut el mai întâi cu cei doi frați Marcelin și Marcu. Că, răbdând ei multă vreme la închisoare, și puși fiind la tot felul de chinuri, se hotărâse să li se taie capetele. Dar părinții lor, Tranchilin și Marcia, păgâni fiind, aproape că i-au înduplecat pe ei, cu lacrimile lor, să se lepede de credința în Hristos. Acestea auzind, Sfântul Sebastian, prin cuvântul său și prin puterea minunii ce s-a făcut prin el atunci, că a vindecat de muțenie pe Zoe, femeia lui Nicostrat, scriitorul împărătesc, fiind ea de șase ani mută, i-a întors pe toţi să stea cu bărbăție în credință, în fața chinurilor. Și s-au plecat a crede în Hristos, Nicostrat și femeia lui, Zoe. Și fericitul Sebastian îi învăța că datori sunt să fie prieteni împăraților, dar în ascuns, fiecare din ei să fie creștini desăvârșiți. Și s-au botezat atunci, prin Sfinții Policarp, preotul și prin fericitul Sebastian, ca la șaizeci de ucenici, între care Tranchilin și Marcia, părinții Sfinților Marcelin și Marcu, Claudiu eparhul și copiii lui, Hromatie, eparhul Romei și fiul său Tiburtie ș.a.

Și era atunci episcop în Roma fericitul Gaius. Și se adunau creștinii, pentru Sfintele Taine, în casa lui Castul, dregător împărătesc, fiind și acesta creștin, în taină, împreună cu cei ai casei sale. Și, fericitul Gaius, episcopul, a hirotonit diaconi pe frații Marcelin și Marcu și pe Tranchilin tatăl lor, l-a sfințit preot, iar pe fericitul Sebastian, ca unul ce purta haine ostășești, l-a făcut apărător al Bisericii.

Și, pornindu-se prigoană împotriva creștinilor, atunci au fost prinși Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul și Zoe și în multe feluri chinuindu-i și-au dat sufletul. Deci, și Tranchilin, preotul, a fost ucis cu pietre la mormântul Sfântului Pavel Apostolul, iar feciorii săi, diaconii Marcelin și Marcu, au murit spânzurați cu capul în jos și străpunși de lănci.

Fericitul Sebastian, fiind chemat de Dioclețian și mărturisind credința în Hristos, din porunca împăratului a fost luat ca țintă și ostașii au tras săgeți în tot trupul lui; și, fiind el încă viu, i-au zdrobit trupul cu toiege și așa, tăiat în bucăți, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se află sfintele lui moaște în catacomba Sfântul Sebastian din Roma, până în ziua de astăzi.

Proloagele, Vol.1

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ