Momente de referinţă din istoria univerală – Cum a întemeiat Henric al II-lea dieceza Bamberg

0
69

489

Întemeierea diecezei de Bamberg (la 1 noiembrie 1007) de către împăratul Henric al II-lea a însemnat renaşterea misionariatului în partea estică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană.

Cronicarul Thietmar din Merseburg relata: „După ce a căzut la pace cu Flandra, regele a convocat Sinodul Catolic de la Frankfurt la care au participat toţi episcopii de la nord de Alpi”.

Iată povestea regelui: Henric al II-lea a iubit nespus oraşul său Bamberg încă din copilărie, preferându-l altor oraşe, iar cu ocazia nunţii regale i l-a oferit în dar soţiei sale. Iar după ce cu mila Lui Dumnezeu Henric a ajuns pe tronul Imperiului Romano-German, acesta şi-a dorit să întemeieze acolo o dieceză, rugându-l necontenit pe episcopul Henric de Würzburg să-şi dea acordul şi să-i îndeplinească dorinţa; însă acesta, socotind că nu va putea niciodată să se urce în scaunul de episcop de Bamberg, a refuzat să facă vreun legământ în faţa regelui şi, mai mult, nu a onorat invitaţia de a participa la conciliu.

poza 2Când s-au adunat toţi arhiepiscopii şi episcopii la conciliu, regele, văzând că lipseşte episcopul Henric de Würzburg, s-a aruncat la pământ de supărare; episcopul Willigis, în a cărui dieceză avea loc conciliul, l-a ajutat pe rege să se ridice.

Apoi acesta a grăit în faţa tuturor: «Pentru înfăptuirea dreptăţii L-am ales ca moştenitor al meu pe Cristos, căci la urmaşi nu mă mai pot aştepta. De multă vreme şi neştiut de nimeni am adus ofrandă Tatălui Ceresc tot ce am mai de preţ, toate posesiunile mele prezente şi viitoare şi pe mine însumi. Dintotdeauna am năzuit să întemeiez cu încuviinţarea episcopului meu o dieceză la Bamberg. Din această pricină, rog Domniile voastre să îngăduie ca lipsa unui om, care mi-a cerut un lucru aflat peste putinţa mea de a i-l oferi, să nu primejduiască îndeplinirea unui lucru măreţ. Ridicaţi şi toiagul său în semn de unanimitate, căci acest om nu lipseşte astăzi de aici prin voia lui Dumnezeu, ci chiar din pricina nemulţumirii sale, căci i-a fost refuzată o demnitate pe care nu e cu putinţă a i-o îndeplini. Toţi cei prezenţi aici să ia aminte că acesta încearcă a stăvili creşterea Bisericii noastre sfinte numai din ambiţia-i personală. La întemeierea acestei dieceze contribuie cu generozitate şi bună-credinţă atât soţia mea regina, cât şi unicul meu frate şi comoştenitor. Chiar şi episcopul de Wurzburg va recunoaşte că dreptatea este de partea noastră dacă se va regăsi pe sine şi va găsi de cuviinţă să-şi îndeplinească jurământul».

După cuvântarea regelui se ridică în picioare Berengar – capelanul episcopului de Würzburg, care recunoscu că acesta din urmă lipseşte din pricină că se teme de rege, dar nu doreşte să pricinuiască vreun rău Bisericii Domnului. El îi îndemnă pe cei prezenţi să nu ia o decizie în absenţa episcopului, căci acest lucru s-ar putea transforma într-un precedent care le-ar fi şi lor potrivnic.

Apoi s-au citit cu voce tare privilegiile sale. În timpul întrunirii, de fiecare dată când regele întrezărea o hotărâre nefavorabilă, el se va arunca la pământ deznădăjduit. Mai apoi, când arhiepiscopul Willigis ceru adoptarea unei hotârări finale cu privire la această problemă, Tagino fu primul care explică celor prezenţi că, după legile în vigoare, situaţia poate fi rezolvată de îndată conform dorinţei regelui. Declaraţia a fost confirmată şi semnată de cei prezenţi; păstorirea diecezei a fost încredinţată de rege cancelarului Eberhard, care a fost confirmat de arhiepiscop în aceeaşi zi”.

„1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila

LĂSAȚI UN MESAJ