10 tehnologii futuriste spectaculoase de care vom beneficia în 2030 (I)

0
71

oras-viitorCele două decenii ce ne despart de anii 2030 nu par o perioadă prea îndepărată, însă ca urmare a schimbărilor accelerate ne putem aştepta în anii următori câteva la inovaţii tehnologice extraordinare. George P. Dvorsky, un bioetician şi futurolog canadian, a întocmit o listă a celor 10 tehnologii ce au şanse foarte mari să apară până în 2030.

„Ca futurolog, este slujba mea să fac predicţii despre viitor. Cu toate aestea, urăsc să dau date exacte, şi mă veţi vedea foarte rar întocmind orare precise referitoare la anumite tehnologii. Pe mine mă interesează mult mai mult viabilitatea unei tehnologii decât data la care va fi disponibilă. Cu toate acestea, anumite lucruri încep să devin clare în ceea ce priveşte tehnologiile la care ne putem aştepta să devină disponibile în următorii 20 de ani. Toate tehnologiile din lista de mai jos au şanse mai mari de 50% să devină realitate în următoarele două decenii”, subliniază Dvorsky.

Futurologul afirmă că „unele persoane se vor plânge că nu am inclus pe listă inteligenţa artificială generală, nanotehnologia capabilă să producă obiecte la nivel molecular, creierele-stup, augmentarea inteligenţei, extinderea radicală a perioadei de viaţă, motoarele spaţiale extraordinare, computerele cuantice utile, uploadarea minţilor sau emularea creierului uman, însă eu nu cred că aceste lucruri vor fi realizate atât de repede”.

Iată cele 10 tehnologii pe care George Dvorsky crede că le vom avea până în anul 2033:

1. Asistenţi Personali cu Inteligenţă Artificială

Această tehnologie este în lucru de ceva timp. Microsoft a început cu „Clippy”, asistentul-agrafă din Office ce s-a dovedit mai degrabă obositor decât util, iar Apple a dotat iPhone-ul cu Siri, un asistent inteligent capabil să reacţioneze la anumite fraze şi să acceseze Internetul. Aceşti doi asistenţi nu se compară cu ceea ce vom avea la dispoziţie peste două decenii.

Ne putem aştepta ca asistenţii noştri personali să reacţioneze firesc la dialogul vorbit, înţelegând elementele de argou şi chiar cuvintele şi frazele noastre personale. De asemenea, asistenţii noştri personali ne vor fi la dispoziţie 24 ore din 24, 7 zile din 7, ca rezultat al omniprezenţei computerelor.

Mai mult, aceşti agenţi vor demonstra o inteligenţă generală ieşită din comun. Vom putea dialoga cu ei, iar ei vor şti totul despre noi, inclusiv comportamentele, tendinţele, preferinţele noastre şi chiar modul în care reacţionăm în anumite situaţii. Practic, ei vor fi clonele noastre virtuale. În esenţă, ei vor fi sinele nostru virtual, reprezentându-ne pe Internet şi chiar în viaţa reală, sub forma unui avatar holografic de teleprezenţă. Vor scrie mailuri pentru noi, vor stabili programări, vor efectua sarcini simple şi ne vor anticipa nevoile. Desigur, vom continua să fim responsabili pentru deciziile pe care le iau pentru noi, astfel că va trebui să fim atenţi în ceea ce priveşte gradul de autonomie pe care i-l vom acorda clonei noastre virtuale.

2. Computerele sunt peste tot, dar nevăzute

 În viitor, computerele vor fi ubicue. Deja avem computere în maşini, în telefoane, jucării şi chiar în frigidere. Cu toate acestea, ele sunt vizibile, iar de multe ori trebuie să le ţinem în mână sau să folosim tastaturi pentru a introduce informaţii.

Aceste dispozitive devin, însă, tot mai mici ca urmare a revoluţiei miniaturizării aflate în desfăşurare. În scurt timp, dispozitivele de procesare se vor afla peste tot, însă vor fi complet invizibile, integrate în mediul care ne înconjoară. Aceste computere vor fi în hainele noastre, în accesoriile noastre şi chiar în lentilele noastre de contact. Pentru a le folosi vom apela la vorbire şi la tehnologii haptice (cu feedback tactil). Mai mult, este posibil ca aceste dispozitive să fie dotate cu un anumit nivel de „inteligenţă ambientală” care le va permite să acţioneze autonom în anumite condiţii.

Aşadar, în 2030 vom fi înconjuraţi de computere, dar fără a fi conştienţi de prezenţa lor.

3. Animale virtuale cu minţi digitale

oras viitor

Reproducerea digitală a unui creier uman va fi realizată, cel mai probabil, în cea de-a doua jumătate a acestui secol. Până atunci, însă, oamenii vor reuşi să emuleze pe computer creierul unor organisme mult mai simple. Astăzi există deja proiectul OpenWorm, un efort de a digitaliza creierul unui vierme nematod.

În următoarele două decenii, vom reuşi cu siguranţă să emulăm creierele altor organisme, cum ar fi furnicile şi albinele. Cine ştie, poate vom reuşi chiar să începem să emulăm creierele unor mamifere simple, precum şoarecii. Prin această reuşită vom crea animale virtuale care, practic, „trăiesc” în interiorul unui computer. Mai mult, este posibil ca în deceniul 2030 ca aceste creiere digitale să fie uploadate într-un avatar robotizat.

4. Primul proiect de geoinginerie pe scară largă aprobat oficial

Efectele schimbărilor climatice devin din ce în ce mai greu de ignorat, fie că se manifestă sub forma unor superfurtuni, incendii pe scară largă sau temperaturi record. Fie că ne place sau nu, în viitor omenirea va apela la proiecte de geoinginerie. De altfel, discuţiile pe această temă deja au început.

Spre exemplu, 25 de cercetători au declarat de curând că a sosit momentul în care trebuie să începem să lucrăm pentru a concepe soluţii concrete de geoinginerie pentru a inversa efectele emisiilor de carbon. Cercetătorii se gândesc la „albirea norilor” stratocumulus prin introducerea, prin sprayere, a mici particule de apă de mare. Astfel, norii ar conţine mai multe particule, reuşind să reflecte mai multe raze solare înapoi în spaţiu şi compensând astfel efectul de încălzire globală provocat de emisiile de dioxid de carbon. Oamenii de ştiinţă sunt gata să demareze eforturile, însă ar avea nevoie de susţinere internaţională pentru a le desfăşura legal. Alţii, însă, lucrează deja la astfel de eforturi în mod ilegal: un afacerist american controversat, George Ross, a aruncat 100 de tone de sulfat de fier în Oceanul Pacific, stimulând astfel dezvoltarea fitoplanctonului. Imaginile din satelit arată o suprafaţă de 10.000 de kilometri pătraţi de plancton care au apărut în urma efortului lui Ross. Planctonul absoarbe dioxidul de oxigen din aer, iar apoi se scufundă la fundul oceanului. Ross speră să profite în urma acestui proiect prin obţinerea unor credite de emisii de carbon.

oras viitor1