10 paşi pentru a te liniști dacă îţi vine să ţipi la copilul tău

0
77

parintiUnul dintre cele mai dificile aspecte ale „meseriei” de părinte ține de felul în care reuşim să stăpânim propriile emoţii şi trăiri pe care le avem faţă de propriii copii şi faţă de situaţiile cărora trebuie să le facem faţă în această ipostază. Fiecare părinte ar trebui să fie conştient de faptul că furia, ţipetele, violența verbală şi alte astfel de manifestări negative, nu duc la nimic bun.

Există însă momente în care oricât de bine ai cunoaşte teoria, practică îţi rezervă situaţii în care copiii te scot pur şi simplu din sărite, chiar dacă este ceva trecător.

Ce poţi face în aceste cazuri? În principiu, nu ai decât două soluţii:

1. Să ţipi şi să îţi pară rău după aceea.

2. Să rezişti impulsului de a ţipa, calmându-te.

Desigur, opţiunile pot fi mai multe dacă acţionezi în direcţia pozitivă înainte ca impulsul de a țipa să te copleşească. De cele mai multe ori, astfel de momente critice apar atunci când nu sunt puse la timp anumite limite şi lucrurile scapă de sub control. Unii părinţi se străduiesc din greu să îşi păstreze calmul în fața comportamentului copiilor, încât adesea lucrurile o iau razna. Soluția este ca limitele să fie puse înainte să apară furia de moment. Iar semnalul de alarmă că aceste limite se impun este atunci când simţi că începi să te plictiseşti de comportamentul inadecvat al copilului. Este momentul în care trebuie să intervii responsabil, astfel încât să satisfaci deopotrivă nevoile copilului, dar şi pe ale tale.

Cum acţionăm însă atunci când suntem pe marginea „prăpastiei”? Iată mai jos un minighid de calmare, în 10 paşi:

1. Nu uita că prevenirea furiei este cea mai bună cale de a o îndepărta!

Dacă nu ţi s-a întâmplat încă să îţi vină să ţipi la copilul tău, nu înseamnă că nu ţi se poate întâmpla! De aceea este bine să ai mereu cu tine soluţii pentru orice situaţie. Şi pentru că situaţiile critice apar, în general, atunci când copiii înmagazinează frustrări, fă tot posibilul să îşi găsească expresia în tot felul de activităţi pozitive. Găseşte zilnic ocazii în care să râzi împreună cu copilul tău, bucură-te de copilăria lui şi ignoră mizeria din casă, mobila colorată, covorul pătat sau alte astfel de detalii lipsite de importanță.

2. Schimbă-ţi gândurile pentru a-ţi putea schimba sentimentele!

Dacă te gândeşti la cât de obraznic şi de neascultător este copilul tău, nu vei reuşi să te calmezi. Copilul tău nu este decât un omuleţ a cărui personalitate este în formare şi comportamentul său nu arăta decât faptul că suferă dintr-un motiv anume şi nu ştie cum să exprime altfel acest lucru. Nu uita că acţionează ca un copil pentru că este un copil şi pentru că e firesc să fie aşa. Aminteşte-ţi că dragostea este lucrul de care are nevoie cel mai mult în aceste momente şi că o merită din plin, pentru că este copilul tău.

3. Fă tot ce îţi vine să faci pentru a scăpa de furie!

Respiră adânc de cel puţin 10 ori pentru a-ţi calma organismul, dă cu apă rece pe faţă, uită-te în oglindă şi spune-ţi că eşti un părinte bun şi că în final totul va fi ok, că indiferent ce se întâmplă te poţi descurca.

4. Nu te grăbi!

Acesta este momentul critic, în care hormonii se agita în organismul tău şi în care tendinţa de a ţipa este resimţită ca o urgenţă. Simţi că trebuie să acţionezi, cel puţin la nivel verbal, certându-ţi copilul. Nu o face! Cearta nu este niciodată urgenţă!

5. Când te-ai calmat, impune limite!

Odată ce te-ai Calmat, întoarce-te lângă copil şi exprima limita de care are nevoie, dar fă-o empatic, ţinând cont şi de emoţiile sale. Dacă eşti calm vei reuşi să faci acest lucru, dacă încă mai există furie spune-i doar că eşti încă supărat pe ceea ce s-a întâmplat, că ştii că şi el e supărat, dar că nu este ok să se poarte cum a făcut-o. Amâna momentul discuţiei până când supărarea vă va trece amândurora. Amânarea nu este o soluţie în sine, însă este mai bună decât o discuţie pe un ton furios.

6. Când v-aţi calmat, discutaţi despre ceea ce s-a întâmplat!

Nu uiata că obiectivul principal al discuţiei este acela de a-i da copilului sentimentul de siguranţă, astfel încât să îşi poată exprima liber trăirile care l-au condus spre un anumit comportament şi să le poată depăşi pentru a nu mai provoca situaţii similar în viitor. Arată-i înţelegere şi compasiune şi nu uita că limitele trebuie focalizate pe ACŢIUNI, nu şi pe sentimente. Copilul are nevoie de limite în ceea ce face, însă este absurd şi inutil să i se impună limite în modul de a simţi.

7. Îndepărtează tot ceea ce ar putea pune în pericol copilul, dacă este cazul!

Indiferent că este vorba despre un mic accident cu bicicletă, despre o oală cu mâncare vărsată din neatenţie, despre o altercaţie între fraţi sau despre orice altceva, abţine-te de la ţipete! Le vei regreta mai târziu, indiferent ce cuvinte conţin ele! Concentrează-te pe îndepărtarea pericolului la care este expus copilul!

8. Acordă-ţi cinci minute!

Dacă este posibil, spune-i copilului că ai nevoie de 5 minute să te calmezi şi du-te în altă cameră. Dacă situaţia implică un conflict între copii, ia-l cu tine şi pe copilul care se afla în pericol. Repetă-ţi în gând că trebuie să te calmezi. Studiile arată că atunci când ne enervăm pe copii, aceştia se enervează, la rândul lor, şi mai tare, creierul lor devenind incapabil să înveţe ceva din situaţia dată. În schimb, atunci când limitele le sunt impuse în mod empatic şi li se arata că sunt înţeleşi, copiii receptează mult mai bine ceea ce trebuie să înveţe dintr-o situaţie anume. Discuţiile despre ceea ce a produs situaţia critică trebuie să aibă loc întotdeauna pe un fond calm.

9. Când simţi că sunteţi pe aceeaşi lungime de undă, învaţă-ţi copilul să îşi controleze emoţiile!

Aflaţi împreună cum ar putea să preîntâmpine pe viitor situaţii de genul celei care te-a înfuriat atât de tare. Ajută-l să dea tot ce are mai bun în el şi lasă-l pe el să propună soluţii pozitive pentru exprimarea propriilor emoţii, oricare ar fi acestea.

10. Exersează până îţi iese!

Adesea practica bate teoria şi uneori te poţi trezi ţipând şi dându-ţi în acelaşi timp seama că greşeşti. Important este să realizezi şi să acţionezi, chiar dacă asta înseamnă să te orpesti în mijlocul unei fraze pline de furie. Nu te sfii să faci asta! Copilul tău va învăţa în mod direct ce înseamnă autocontrolul, iar dacă reuşeşti să te opreşti la timp de fiecare dată, în cele din urmă, după o perioadă de exersare, vei reuşi să te abţii în totalitate să mai ţipi.

Autocontrolul nu este deloc uşor atunci când eşti părinte 24 de ore din 24, însă nu este nici imposibil, iar cu cât vei reuşi să îl capeţi mai repede, cu atât vei avea mai rar de făcut faţă unor situaţii care te scot din minţi.

Sursa: desprecopii.com

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ