Reacţii imunitare anormale

0
83

AlergiiTermenul de alergie provine din limba greacă (allos – altul, ergon – lucru) şi se referă la un răspuns imun inadecvat al organismului, când acesta vine în contact cu un anumit an-tigen. în accepţiunea clasică, antigenul reprezintă orice substanţă străină, care, din momentul pătrunderii sale în organism, este capabilă să inducă formarea de anticorpi şi să reacţioneze specific cu aceştia.

Maladiile alergice sunt mai frecvente în vestul Europei decât în estul continentului, iar numărul acestora a crescut după anii 1960. Această constatare nu este surprinzătoare dacă ne gândim la diversificarea explozivă a produselor alimentare şi la faptul că poluarea este mult mai intensă decât acum o jumătate de secol.

6 este locul pe care îl ocupă alergiile în clasamentul maladiilor în lume, potrivit OMS. Alergiile respiratorii (rinita alergică şi astmul) şi cele cutanate (dermatita atopică, eczema de contact, urticaria) sunt mai răspândite în rândul populaţiei, iar numărul persoanelor care au alergii alimentare creşte constant.

Simptome, în funcţie de tipul de alergie:

– indigestii, dureri de cap, iritaţii pe piele, senzaţii de mâncărime – în cazul alergiilor alimentare şi la înţepăturile de insecte;

 – strănut, tuse, congestie nazală – în cazul alergiilor respiratorii şi medicamentoase. La acestea se adaugă insomniile, migrenele şi iritabilitatea.

Desensibilizarea – terapie prin care se introduc mici doze din alergenul respectiv în corp pentru a-i trezi reacţii adecvate de apărare – rămâne un mecanism de prevenţie, dar cea mai bună terapie este evitarea contactului cu alergenii medicamentoşi, alimentari sau cei inoculaţi prin înţepătura de insecte.

12 mg de vitamina E pe zi, la adulţi, sunt aporturile nutriţionale recomandate

La nivel global, mortalitatea cauzată de astm înregistrează o tendinţă ascendentă, în special la persoanele de peste 45 de ani, 40% din decese survenind la astmaticii de peste 75 de ani.

2-5%  dintre copiii sub 2 ani sunt afectaţi de alergia la laptele de vacă, produs ce acţionează adesea ca un factor declanşator de reacţii alergice.

Reacţiile alergice

Împotriva agresiunilor din mediul extern, corpul se protejează prin piele şi mucoasele căilor respiratorii şi digestive, dar alergenul trece dincolo de barierele de protecţie. „Adversarul” este reperat şi identificat de celulele sistemului imunitar, care înregistrează toate caracteristicile sale. Când va apărea din nou, îl va recunoaşte şi va fabrica anticorpi pentru â-l combate. Astfel, se declanşează alergiile – reacţii imunitare anormale la substanţe care în mod obişnuit nu sunt nocive. Se poate reacţiona în acest mod la un aliment, un medicament, polen, praf, păr de animale, acarieni sau veninul unor insecte. Sistemul imunitar, gardianul organismului împotriva substanţelor străine, produce anticorpi şi alte substanţe chimice cu rol de apărare. Numai ca, uneori, mai face şi greşeli. în mod eronat, clasează o substanţă ca fiind periculoasă (când de fapt nu este) şi eliberează în exces histami-ne cu scopul de a o distruge. Reacţiile alergice se manifestă prin simptome specifice unei rini-te alergice, astm, eczeme, urticarie. în formele grave apare şocul anafilactic sau edemul Quinche – reacţie inflamatorie bruscă şi violentă, însoţită de senzaţii de înăbuşire.

Agenţii farmacologici, administraţi în scop terapeutic sau diagnostic, pot cauza o varietate de dezordini imunitare, deoarece acţionează ca haptene care se cuplează cu diferite proteine tisulare, conferindu-le imunogenitate.

Unii indivizi sunt predispuşi la reacţiile alergice faţă de diverse medicamente, în special antiinfecţioase. Dacă un individ manifestă fenomene alergice faţă de un compus antimi-crobian, riscul alergiei faţă de o altă clasă de compuşi farmacologici creşte de 9 ori. Circa 10% dintre adulţi sunt alergici faţă de o clasă de compuşi şi intră în categoria celor cu risc crescut faţă de alţi compuşi farmacologici.

Un milion de persoane din ţara noastră suferă de astm, incidenţa fiind de 6-7% la populaţia generală şi de 10-11% la copii. Datele recente despre evoluţia prevalenţei astmului sunt alarmante, aceasta crescând cu 60% la fiecare 10 ani.

 Pericolul din… farfurie

Alergiile alimentare au înregistrat o creştere explozivă în ultimul secol. De vină pot fi, în egală măsură, tehnicile moderne folosite în industria alimentară (pasteurizarea, congelarea) sau amelioratorii de gust-aromâ. Un „patrimoniu”

genetic alergic şi anumite condiţii de mediu favorizează apariţia acestui tip de alergie. Potenţial alergizant au alimente ca: laptele, ouăle, peştele, crustaceele, carnea de porc, arahidele, fructele (cireşe, smochine, mere, pere, căpşuni, piersici, prune), legumele (soia, mazăre, ţelină, morcov). Pe lista alergenilor alimentari se înscriu, mai recent, făina de grâu şi susanul. Lupta împotriva lor nu este uşoară, mai ales că mare parte din produse sunt cumpărate, iar preferinţa pentru hrana preparată industrial a crescut.

 Echilibrul psihoemoţional

În cursul eforturilor de adaptare la solicitările de viaţă, bulversarea comportamentală şi emoţională antrenează modificări neuroendocrine complexe, care au la rândul lor repercusiuni imunologice. Astfel, o afecţiune cutanată sau viscerală ar putea fi în relaţie directă cu stresul (declanşatorul reacţiilor alergice). Stresul perturbă echilibrul psihoemoţional. Potrivit unui studiu european, episoadele de stres acut ar putea determina apariţia unei crize astmatice. Stresul cronic şi emoţiile puternice pot contribui la declanşarea şi agravarea astmului. Cheia rezolvării conflictului de natură psihologică rămâne psihoterapia, într-adevăr, trebuie luate în calcul toate cauzele tulburării, atât factorii exteriori (substanţe alergene), cât şi factorii (psihologici) care caracterizează felul de a fi al fiecăruia. Soluţii în astfel de cazuri oferă medicina alopată şi cea alternativă: acupunctura, homeopatia, fito-terapia. Suplimentele nutriţionale şi extractele din plante pot concura la prevenirea alergiilor şi la ameliorarea simptomatologiei.

Alergiile indică faptul că sănătatea şi sentimentul de siguranţă sunt ameninţate.

 Antecedente familiale

1 Părinţii alergici Riscul alergiei la copil
1 părinte alergic 10-20%
1 1 frate sau soră alergică 20-40% I
2 părinţi alergici 40-60%
 2 părinţi atinşi de aceeaşi alergie 72%

82% din alergiile alimentare la copii îşi au originea în produse precum ouă, lapte, cacao, muştar şi peşte (morunul).

Pielea – harta emoţiilor

Conflictele interioare găsesc căi prin care atenţionează că pentru tensiunea resimţită ar fi bine să existe şi o soluţie. Pielea şi mucoasele sunt terenul de manifestare a acestui zbucium sufletesc.

Un alergic este măcinat de o nesiguranţă emoţională şi o strânsă dependenţă faţă de mamă. De cele mai multe ori, alergicul îşi inhibă reacţiile ostile, iar în relaţiile cu cei dragi îi este extrem de dificil să suporte distanţarea.

Persoanele cu alergii severe au mare nevoie de protecţie şi de siguranţă afectivă. Pielea devine astfel o oglindă care descoperă trăirile interiorizate, dar şi o cale de comunicare a emoţiilor. Alergicii se albesc de groază, se al-băstresc de furie, se înroşesc de ruşine, se îngălbenesc de gelozie… pielea nu rămâne indiferentă în faţa stresului!

Persoanele uşor iritabile, tensionate, agitate, îngrijorate se plâng deseori de mâncârimi ale pielii. în general, cei care au urticarie sunt vulnerabili emoţional, pasivi în relaţiile cu ceilalţi, temători şi nesiguri. Iar pruritul se agravează în perioadele extrem de stresante.

 Vitamina E – un bun remediu

Potrivit unui studiu recent, publicat în revista „The Lancet”, consumul de vitamina E ar oferi protecţie în cazul câtorva alergii la adulţi. Dr. Andrew Fogartz, profesor la Universitatea din Nottingham, Anglia, a inclus în studiu 2.600 de adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 70 de ani. Cercetarea a evidenţiat faptul că fiecare miligram suplimentar de vitamina E (faţă de consumul mediu) reduce cu 5% procentul anumitor anticorpi prezenţi în sânge. în schimb, la peste 7 mg de vitamina E pe zi, efectul se diminuează. Vitamina E este liposolubilă şi se găseşte mai ales în uleiuri (floarea-soarelui, porumb, seminţe de struguri), migdale, alune, peşte şi produse lactate grase, ficat, ouă.

Trecutul…

Totul începe încă din vremea primelor senzaţii de contact tactil cu mama. Ceva s-a rupt atunci şi poate fi cauza dificultăţilor de astăzi în relaţiile personale – o respingere, o despărţire. Eczema infantilă indică, de exemplu, o tulburare a relaţieie mamă-copil. O mamă poate evita să aibă o relaţie plină de tandreţe cu copilul, deoarece se teme să nu-i facă râu din prea multă grijă.

În cazul psoriazisului, astmului bronşic, urticariei, componenta emoţională influenţează evoluţia maladiei. Supărarea, teama, vinovăţia şi chiar problemele sexuale se asociază cu mâncărimea psihogenă.

Evaluarea riscului alergiei la copil

Probabilitatea ca un copil să dezvolte o alergie depinde de antecedentele familiale. Predispoziţia genetică (atopia) este cel mai important factor pentru alergie. Evaluarea riscului poate fi rezumată în funcţie de factorul genetic.

Revista ”Farmacist.ro„ / Mai 2006

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ